FOTO. Elevi ai Colegiului Militar ”Mihai Viteazul” din Alba Iulia, în vizită la veteranul de război Gavrilă Bîrluț

Aproape de capătul lumii, printre dealuri și peste văi, cu peisaje de basm și o liniște tulburată doar de ciripitul păsărelelor și de susurul apei, am ajuns acasă, în colțul de rai, al veteranului Gavrilă Bîrluț.

Aici timpul s-a oprit, oamenii își desfășoară munca în gospodărie într-un ritm firesc, normal. În prima zi a patimilor lui Hristos, din Săptămâna Mare, elevi și cadre din Colegiul Național Militar ,,Mihai Viteazul” (elev Miruna Coman, elev Matias Breaz, plutonier adjutant Ioan Mihu, plutonier adjutant Arthur Bodea, sergent Georgiana Moldovan, referent Daniela Filimon) și Petruța Pop, șeful Cercului Militar Alba Iulia, au pornit pe drumul regăsirii rădăcinilor și recunoașterii istoriei povestite de cei care au trăit-o: veteranii de război. Pe întregul urcuș spre Satul Geogel, județul Alba, am fost însoțiți de părintele paroh, preot Ionuț Desrobitu.

Acasă la veteran totul era în sărbătoare. Curtea era măturată, casa aranjată, covoarele țesute scoase la lumină și aranjate frumos pe prispa casei, în semn de mare prețuire pentru dorința noastră de a ne arăta recunoștința. Moș Gligor ne-a întâmpinat în curte, cu privirea ageră, sprijinit în bâtă și cu mare emoție.

Am asistat cu toții la Te Deum apoi, alături de tortul aniversar și diploma de onoare semnată de comandantul Garnizoanei Alba Iulia, colonel Marcel Domșa, i-am cântat cu toții la mulți ani! Deși va împlini 101 ani mâine, 6 aprilie, veteranul de război Gavrilă Bîrluț ne-a mărturisit că viața a trecut foarte repede. E văduv din anii 70. Acolo, în colțul de rai din Geogel, se află în grija familiei Ioan Bututoi, pentru că nu a avut copii. Amintirile de război sunt atât de vii, încât s-ar fi întâmplat ieri, ne-a mărturisit el. A fost pe front din 1939 până în 1945, la Cotul Donului și în Caucaz, ca șofer pe mașinile de luptă. În toți anii aceștia a avut mereu grijă de viața celorlalți: ,,Mereu i-am cruțat pe ceilalți și nu m-am socotit pe mine” și a fost recunoscător pentru fiecare zi binecuvântată de Cel de Sus. Ziua începea și se termina cu rugăciunea de mulțumire pentru darul fiecărei clipe, pentru darul vieții.

Cu toate că trăiește parcă la capătul lumii, departe de stres și civilizație, moș Gavrilă e informat cu tot ce se întâmplă în țară și suferă pentru faptul că tinerii aleg să plece în regăsirea unui trai mai bun, iar aici, acasă, rămânem un popor de bătrâni.

Moș Gavrilă să ne trăiți și vă mulțumim pentru această istorie trăită!

[nggallery id=5410]

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---