Eugen Curta primeşte recunoaşterea cuvenită din partea autorităţilor şi a consătenilor săi

Duminică, 12 decembrie 2010, la Galtiu a avut loc un eveniment comemorativ, cu valenţe culturale şi spirituale deosebite, dedicat regretatului om de cultură Eugen Curta, fiu al acestui sat. La manifestările organizate în cinstea romancierului au fost prezenţi reprezentanţii de vârf ai administraţiei publice judeţene, respectiv preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, însoţit de cei doi vicepreşedinţi, Sorin Bumb şi Alin Cucui, prefectul judeţului Ştefan Bardan, primarul comunei Sântimbru, Iancu Ioan Popa şi mai cu seamă ÎPS Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia. De asemenea, au fost prezenţi atât de mulţi consăteni de-ai lui Eugen Curta încât sala Căminului cultural din Galtiu s-a dovedit neîncăpătoare, familia scriitorului şi, desigur, colegii şi prietenii romancierului (poetului şi dramaturgului!), scriitorii Aurel Pantea, Cornel Nistea şi Mircea Stâncel, cărora li s-a alăturat scriitorul Ioan Popa din Roşia de Secaş. Trebuie să menţionez în acest context, cu mâhnire, că dintre colegii celui comemorat, membri ai Filialei Alba- Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, doar cei patru menţionaţi mai sus au onorat cu prezenţa lor manifestările, ceilalţi găsind diferite pretexte pentru a lipsi. Acest fapt mi-a lăsat un gust amar şi m-a determinat să mă gândesc că atunci când este vorba de premieri, de lansări de carte, prezentări, reverenţe şi aplauze reciproce, scriitorii dau dovadă de o mare „solidaritate”, manifestată prin prezenţa în număr atât de mare încât sunt gata să se calce între ei pe picioare dar, iată, atunci când e vorba de a i se aduce un omagiu unui coleg prea de timpuriu dispărut, cei mai mulţi se dovedesc a fi indiferenţi. Oricum, eu unul am fost profund impresionat de numărul mare al celor veniţi să-l omagieze pe Eugen Curta, atât de mulţi cum nu am văzut nici chiar la evenimentele electorale…
Manifestările de la Galtiu au început cu dezvelirea plăcii de pe frontispiciul căminului cultural, care a primit numele lui Eugen Curta, act însoţit de o rugăciune impresionantă rostită de ÎPS Andrei. În căminul cultural arhiplin, în care s-au îmbulzit (literalmente) consătenii celui comemorat, din întreaga comună, mândri că l-au cunoscut şi i-au fost contemporani, au luat cuvântul primarul Popa, preşedintele Dumitrel, prefectul Bardan, colegii şi prietenii lui Eugen, iar oficiile de prezentare a vorbitorilor au fost făcute (cu sensibilitate şi inspiraţie) de către doamna Elena Anghel, consilier cultural în cadrul CJ Alba şi bine cunoscută prezentatoare a evenimentelor de ţinută organizate de această instituţie. Mi-am propus să nu citez din alocuţiunile celor prezenţi, dar trebuie să remarc cuvântul preşedintelui Dumitrel care, spre deosebire de alţi oameni politici, are bunul simţ de a minimaliza chiar şi propriile eforturi depuse pe tărâm material (drumuri, canalizări, trotuare, sedii renovate etc.) subliniind în schimb importanţa construirii perene din domeniul cultural şi spiritual, pe care o realizează fără răgaz oamenii de cultură şi feţele bisericeşti. Domnia sa a arătat că este mai important ca prin efortul oamenilor de cultură să fie luminate minţile oamenilor şi mai cu seamă a tinerei generaţii, decât orice s-ar putea face pentru confortul acestora, la propriu, direct şi palpabil… Trebuie să mai remarc şi alte alocuţiuni, ce aparţin oamenilor care i-au fost, poate, cei mai apropiaţi marelui romancier: colegii şi prietenii săi scriitori. A fost pentru prima dată la astfel de manifestări când l-am văzut pe cinicul şi greu impresionabilul conf.dr. Aurel Pantea sugrumat de plâns şi dezvăluindu-şi fără voia sa latura fragil-sensibilă. De asemenea, scriitorii Cornel Nistea, Mircea Stâncel şi Ioan Popa au evocat personalitatea marelui dispărut, cu o atât de mare emoţie încât mulţi dintre cei prezenţi s-au frisonat, ca şi cum însuşi Eugen Curta ar fi trecut ca o adiere imaterială printre ei. Avându-l încă prea viu în sufletele lor pe Eugen, membrii familiei nu au putut vorbi în public despre acesta, fiind copleşiţi de emoţie, cu excepţia fiicei sale, Adina, care pare a-i călca pe urme romancierului, atât în ceea ce priveşte aplecarea spre litere, cât şi în ceea ce priveşte curajul, mândria şi demnitatea. Pentru că Eugen Curta a fost un om frumos, curajos şi demn, până în ultima clipă a existenţei sale pământeşti. De menţionat faptul că fiicei lui Eugen (foto), Adina, şi fiului său, Andrei, le-a fost înmânat titlul de „Cetăţean de onoare” al comunei, pentru tatăl lor. Aceştia au fost chemaţi pe scenă, chiar „sub ochii părintelui lor”, ce părea a-i privi mândru dintr-un tablou aflat pe perete. Tablou realizat de acelaşi polivalent Curta, necunoscut chiar şi unor apropiaţi în ipostaza inedită de plastician.
A urmat o seară de evocare intimă a romancierului, dramaturgului şi poetului care a ales nemurirea la numai 48 de ani. Evocare vibrantă, însoţită de vocile colindătorilor veniţi să aducă slavă Naşterii, dintre care-i amintim pe elevii părintelui Florin Croitoru din Sântimbru, pe cei din Galtiu şi Sântimbru- Fabrică, dar mai cu seamă pe „Mugurii de tezaur”, respectiv elevii doamnei Leontina Fărcaş. Ar fi multe de spus despre micii recitatori de la şcoala din localitate şi despre poveştile depănate între ei, de cei care l-au cunoscut pe Eugen, dar mie unuia mi-a rămas imprimată pe retina sufletească simbolistica de ansamblu a acestei manifestări dedicate Naşterii Mântuitorului şi, totodată, (re)naşterii lui Eugen Curta în lumea aceea de unde a venit ca să ne împărtăşească taina luminii, a iubirii, a suferinţei şi a dăruirii fără preget…
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI