Echinocţiul de toamnă – Tradiții populare în prima zi de toamnă adevărată. Se bat nucii, se adună merele şi gutuile

Chiar dacă pentru unii pare ciudat, toamna nu începe la 1 septembrie, ci în ziua echinocţiului, adică în acest an în data de 22 septembrie. De această dată sunt legate foarte multe tradiţii şi credinţe, multe dintre ele foarte vechi şi încă respectate.

Potrivit tradiţiei populare, cele mai multe dintre „ritualuri” încep imediat după Sărbătoarea Sfintei Marii, din 8 septembrie şi după Ziua Crucii, din 14 septembrie, când deja oamenii câmpului fac loc în hambare pentru noua recoltă.

Cel mai frumos moment al lunii este culesul viilor, iar la sate încă se mai păstrează ritualurile vechi, din credinţa că astfel spiritele naturii vor fi mulţumite şi vor aduce şi anul viitor o recoltă bogată.

În vechime, podgorenii posteau o săptămână înainte de începerea culesului în podgorii, moment numit şi Cârstovul viilor. Cei mai în vârstă respectă şi acum ritualul şi cheamă preotul pentru a săvârşi o scurtă rugăciune.

Vremurile moderne oferă mijloace industriale care uşurează munca, însă gospodarii păstrează obiceiul de a călca primii struguri adunaţi în coşarcă. Apoi, când toarnă prima vadră de vin în butoi şi pun busuioc la gura polobocului, ca vinul să iasă bun şi aromat, încing o petrecere pe cinste. Tot acum se bat nucii, se adună merele şi gutuile, dar niciodată până la ultimul fruct, care aparţine Mamei natură.

Potrivit tradiţiei, până la echinocţiul de toamnă trebuie adunate toate plantele de leac. Echinocţiul este şi un moment de terapie pentru plantele pământului, care pot fi ajutate să dea rod bogat anul viitor. Acesta este şi momentul de judecată pentru târâtoare, insecte, care trebuie să intre în pământ până la începutul toamnei astronomice. Vieţuitoarele care în cursul anului au făcut rău oamenilor vor rămâne pe din afară şi vor îndura frigul iernii.

„După echinocţiu nu mai înfloreşte nicio plantă. Cele care totuşi se deschid după această dată sunt lăsate să îndure frigul toamnei şi al iernii. Despre cele care totuşi înfloresc după această dată, cum ar fi brânduşa de toamnă, se spune că sunt necurate şi aparţin morţilor„, a explicat un etnograf.

Legenda spune că brânduşa de primăvară şi cea de toamnă au fost două surori foarte frumoase, pe care mama lor vitregă le-a alungat de acasă – pe una, într-o primăvară timpurie, iar pe cealaltă, într-o toamnă târzie. Văzându-le supărate, Dumnezeu le-a prefăcut în flori, iar de atunci ele se tot caută. Una, floarea celor vii, înfloreşte primăvara, iar cealaltă, floarea celor morţi, înfloreşte toamna.

La echinocţiul de toamnă, numit şi „punct autumnal”, ziua este egală cu noaptea, după care lumina Soarelui va scădea tot mai mult în emisfera nordică. Tradiţia populară spune că în această zi oul poate sta în echilibru perfect pe unul din cele două vârfuri ale sale. Din punct de vedere astrologic, este etapa unui nou început. Echinocţiul este un moment al al schimbării şi dacă ne uităm la cât de multe evenimente se petrec în jurul datei să le înţelegem foarte uşor acest lucru. După această dată, accentul va cădea pe interiorizare, viaţa socială se va transforma, uşor, într-o viaţa de interior, aşa cum era şi în vechime, şi ne amintim foarte bine tradiţiile satului, când accentul se mută de la muncile câmpului pe şezători.

Punctul autumnal este un moment de început şi în viaţa fiecăruia se vede acest lucru. Cu alte cuvinte, este important să respectăm tradiţia care ne spune să ne uităm în suflet la fiecare început de ciclu şi să ne facem planurile de viaţă aşa cum ne dictează intuiţia, urmărind ritmurile naturii. La început de toamnă, interiorizarea este primul pas. Aşa cum totul în natură se retrage în linişte, iar uzinele alchimice din adâncuri îşi pornesc laboratoarele pentru un nou ciclu, fiecare din noi începe o etapă de analiză a planurilor pe care le vom lansa la echinocţiul de primăvară.

În mitologia greacă, toamna începea odată cu întoarcerea zeiţei Persefona în lumea subpământeană a lui Hades, soţul ei. Începutul toamnei astronomice este considerat ca fiind favorabil unor ritualuri de protecţie, dar şi un moment de reflecţie asupra izbânzilor ori greutăţilor pe care le-au trăit în perioada trecută de la echinocţiul de primăvară.

Echinocţiul de toamnă este sărbătorit în toate ţările lumii. În China are loc Festivalul mijlocului toamnei, o tradiţie veche de 3.000 de ani, celebrat cu ocazia Lunii Pline şi dedicat recoltelor. În Iran are loc Festivalul Jashne Mihragan sau sărbătoarea împărtăşirii dragostei, în credinţa lui Zoroastru. În calendarul republican francez, echinocţiul era intitulat „Ziua anului nou”. Republica franceză a fost proclamată pe 21 septembrie 1792, în ziua echinocţiului.

Sursa: romaniatv.net

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News