Durerea de coloană vertebrală (IV)

Acest episod este ultimul în care mai vreau să menţionez anumite lucruri referitoare la problema durerii de coloană vertebrală.
Am lucrat în acest domeniu de prevenire, tratare şi reeducare funcţională a coloanei vertebrale, cauzate de bolile amintite (artroză, hernie discală, etc.) ca medic specialist în Italia în probleme de reabilitare motorie (aproximativ 18 ani). Deci consider că am o lungă experienţă în acest domeniu de activitate medicală şi aş vrea să precizez că am cunoscut şi tratat atât persoane vârstnice cât şi tinere suferind de aceste afecţiuni.
Ceea ce am scris în articolele precedente este rezultatul experienţei mele ca medic practician în acest domeniu, dar şi al studiului literaturii medicale. Când se vorbeşte de această ramură a medicinei – medicina de reabilitare – este imposibil a nu cunoaşte mai întâi prevenirea (medicină preventivă), apoi tratarea bolii de bază a durerii cu terapie farmacologică, fizică şi complementară (acupunctură, homeopatie, fitoterapie, etc.).
E nevoie de precizarea diagnosticului clinic pe baza examenului clinic şi a examinărilor paraclinice pentru a se stabili o conduită terapeutică justă. Este de preferat ca bolnavul să fie mai întâi examinat de medicul de familie, pentru a preciza diagnosticul, eventual cu ajutorul medicilor specialişti şi al examinărilor paraclinice. Abia după aceea să se prezinte pentru terapie fizică şi reabilitare motorie.
După ce am reuşit să calmăm durerea, prima măsură (ca terapie) este de a preciza diagnosticul şi continuarea măsurilor de terapie amintite.
Când se suspectează necesitatea intervenţiei chirurgicale, este necesară o vizită medicală neurochirurgicală.
Nu exageraţi cu medicamentele! „Leacul nu-i cu sacul”, zice un proverb românesc.
Medicina reabilitativă are ca scop principal recuperarea (reeducarea funcţională, reabilitarea) prin metodele cunoscute şi amintite: masaj, kinetoterapie (manuale sau mecanice) pentru redarea funcţionalităţii reduse sau pierdute la nivelul aparatului locomotor. Ca orice patologie, cu cât se intervine mai din timp din punct de vedere medical, cu atât mai bine. În limba italiană, „Prima intervenire, meglio e”.
Personalul medico-sanitar ce se ocupă de terapia fizică şi reabilitare are în vedere în primul rând a nu face mai rău, a ameliora sau chiar a vindeca (Prima non nuocere, deinde salutare).
Nu se poate practica medicină reabilitativă fără a cunoaşte bine probleme de prevenire şi terapie. Ea urmăreşte reintegrarea în societate şi în muncă a persoanelor în cauză, dacă e posibil cu program integral sau jumătate de normă, acelaşi tip de muncă sau altul mai uşor. Reabilitarea se face de o echipă alcătuită din medici de specialitate (neurochirurg, neurolog, ortoped, recuperator, etc.), fiziokinetoterapeut, profesor de educaţie fizică, asistent social, psiholog.
În încheiere aş vrea să dau definiţia medicinei reabilitative, în traducere din limba italiană: Medicina reabilitativă este o ramură a medicinei care are ca scop eliminarea sau reducerea dizabilităţii ca urmare a unei alterări a funcţiilor psiho-fizico-senzoriale. Reabilitarea motorie este parte integrală a medicinei reabilitative.
Cauzele care pot determina scăderea sau pierderea capacităţii de a desfăşura o activitate sunt numeroase. Eu am abordat în aceste articole numai problema durerii de coloană vertebrală ca urmare a diferitelor afecţiuni şi traumatisme la nivelul coloanei vertebrale, dar şi în vecinătatea ei, (durere iradiată: torace, abdomen, etc.).
Sper, pe viitor, să am şi un dialog cu persoanele ce au citit cele patru articole şi au interes să cunoască, eventual, mai mult despre acest subiect.
dr. Viorel POPA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI