Dumitru Chisăliță, șeful AEI: Black friday-ul motorinei. Întâi s-a scumpit, apoi ne-o vând drept ,,ieftinire”

Dumitru Chisăliță, șeful AEI: Black friday-ul motorinei. Întâi s-a scumpit, apoi ne-o vând drept ,,ieftinire”

Legea prezentată drept un sprijin important pentru șoferii din România intră în vigoare duminică, iar efectele s-ar putea vedea rapid la pompă. Potrivit unei analize semnate de Dumitru Chisăliță, președintele AEI, prețul motorinei ar putea scădea până la aproximativ 10-10,20 lei/litru.

Numai că acesta nu este un preţ mic. Nu este nici măcar un preţ rezultat dintr-o reducere reală. Este nivelul la care motorina ar fi trebuit să se afle în mod normal, dacă înaintea intrării în vigoare a legii nu s-ar fi tras atât de tare pentru majorarea preţurilor, scrie Ziarul Bursa.

România asistă astfel la un veritabil Black Friday-ul sau Black Sandy-ul al motorinei, mai întâi preţul a fost împins în sus, apoi este redus până la nivelul de la care n-ar fi trebuit să plece, iar întreaga operaţiune este prezentată populaţiei drept un mare succes al statului.

Este trucul comercial pe care românii îl cunosc deja foarte bine, înainte de Black Friday, produsul este scumpit de la 100 la 130 de lei, pentru ca apoi să fie „redus” la 105 lei. Pe etichetă apare o reducere spectaculoasă. În buzunarul cumpărătorului nu apare însă niciun câştig.

În cazul motorinei, această farsă este mult mai gravă. Nu vorbim despre un televizor, o pereche de pantofi sau un telefon pe care poţi decide să nu le cumperi. Motorina este sângele economiei, pune în mişcare camioanele, tractoarele, utilajele, transportul public, distribuţia mărfurilor şi o mare parte a activităţii industriale. Fiecare ban adăugat nejustificat la pompă se multiplică apoi în preţul alimentelor, al materialelor de construcţii, al serviciilor şi al tuturor produselor transportate.

Mai întâi s-a încasat scumpirea

Înainte ca legea să producă efecte, preţul motorinei crescut. Şoferii au plătit. Transportatorii au plătit. Agricultorii au plătit. Companiile au plătit. Iar aceste costuri au început deja să fie transferate către populaţie.

Statul a câştigat din taxele încasate la fiecare litru vândut mai scump. Comercianţii au vândut la preţurile majorate. Consumatorul a fost singurul care nu a câştigat nimic.

Acum, după ce nota de plată a fost deja încasată, ni se anunţă „sprijinul”. Preţul ar urma să coboare la 10-10,20 lei/litru, adică aproximativ nivelul la care estimările economice arătau că ar fi trebuit să se afle motorina chiar şi fără acest spectacol al scumpirii şi al ieftinirii.

Unde este atunci ajutorul?

Dacă motorina trebuia să coste 10,2 lei, preţul ajunge la 10,84 lei şi apoi este „redusă” la 10,35 lei, consumatorul nu a primit 34 de bani. A pierdut 15 bani faţă de preţul justificat şi a plătit în plus în toată perioada în care motorina a fost la un preţ peste 10,20 lei.

Aceasta este matematica reală a „sprijinului”.

Statul îşi pune costumul de pompier după ce a privit incendiul

Autorităţile vor prezenta scăderea drept dovada că au intervenit în folosul populaţiei. Dar un stat care intervine abia după ce preţul a fost împins în sus nu este un salvator. Este un spectator care îşi pune costumul de pompier după ce incendiul a produs deja pagubele.

AEI solicită răspunsuri:

• De ce a fost permisă această cursă a scumpirilor?
• Ce justificări economice concrete au existat pentru fiecare majorare?
• Cât din creştere a provenit efectiv din cotaţiile internaţionale, cât din fiscalitate, cât din cursul valutar şi cât din marjele comerciale?
• De ce mecanismele de supraveghere ale statului reacţionează întotdeauna după ce românii au plătit deja?
• Şi, mai ales, cine răspunde dacă se constată că preţurile au fost majorate anticipat tocmai pentru a absorbi efectul viitoarei reduceri?

Într-o economie normală, instituţiile ar trebui să ofere aceste răspunsuri înainte să se înceapă festivitatea politică a ieftinirii. În România, probabil vom primi comunicate triumfaliste despre câţi bani „economisesc” şoferii, fără să ni se spună câţi bani au pierdut prin scumpirile anterioare.

Statul câştigă, şoferul primeşte fotografia unei reduceri

La un preţ mai mare, statul încasează mai mult din taxele calculate în funcţie de valoarea produsului. Politicienii îşi construiesc imaginea de salvatori atunci când preţul coboară.

Toţi găsesc un avantaj. Mai puţin şoferul.

Şoferului i se cere să plătească scumpirea, să suporte efectele ei în preţurile celorlalte produse şi apoi să mulţumească atunci când motorina revine aproape de nivelul normal.

Este mecanismul perfect al cinismului economic: consumatorul finanţează problema, consumatorul plăteşte aparenta soluţie, iar la final tot consumatorului i se explică cât de mult a fost ajutat. Nu este nevoie să afirmăm existenţa unei înţelegeri pentru a observa că rezultatul seamănă izbitor cu unul convenabil tuturor celor implicaţi, cu excepţia populaţiei. Statul a beneficiat de încasări mai mari. Tot statul va beneficia de imaginea reducerii. Şoferii rămân cu bonurile plătite şi cu o ieftinire care îi readuce aproximativ de unde n-ar fi trebuit să plece.

Reducerile se aplică repede la panou şi încet în economie

Scumpirea motorinei se transmite aproape imediat în economie. Transportatorii îşi actualizează costurile, distribuitorii îşi refac calculele, agricultorii îşi includ cheltuielile suplimentare, iar statul beneficiază taxele mai mari ca urmare a preţurilor.

Când motorina se ieftineşte, procesul devine brusc mult mai lent. Preţurile alimentelor nu scad a doua zi. Tarifele de transport nu revin automat. Produsele deja scumpite rămân, de regulă, scumpe.

Aşadar, chiar dacă litrul va coborî la 10,35 lei, după această intervenţie a statuluipaguba produsă de creşterea anterioară nu dispare. Ea rămâne în costurile companiilor, în facturile populaţiei şi în inflaţie.

Scumpirea se împrăştie în întreaga economie. Ieftinirea rămâne, de multe ori, doar pe panoul benzinăriei.

Nu ni se oferă o reducere. Ni se returnează o parte dintr-o scumpire

Duminică, autorităţile vor putea spune că legea funcţionează şi că preţul motorinei a scăzut. Este posibil ca benzinăriile să afişeze valori mai mici şi ca politicienii să se fotografieze lângă efectele propriilor măsuri.

Dar şoferii trebuie să privească dincolo de această regie. Dacă motorina ajunge la 10-10,20 lei/litru, nu înseamnă că a devenit ieftină. Înseamnă că a fost readusă aproximativ la nivelul la care ar fi trebuit să se afle înainte de scumpirea accelerată.

Este recuperarea parţială a unei pierderi pe care şoferii nu ar fi trebuit să o suporte. Românii nu vor cumpăra motorină ieftinită. Vor cumpăra motorină readusă la preţul pe care ar fi trebuit să îl aibă înaintea acestui „Black Sunday”.

Iar dacă statul doreşte cu adevărat să demonstreze că apără consumatorul, nu trebuie să se laude cu reducerea de Duminică. Trebuie să explice public, în cifre, de ce motorina s-a scumpit atât de mult înainte de intrarea în vigoare a legii, cine a câştigat din această creştere şi de ce instituţiile au asistat pasiv la ea.

Până atunci, marea ieftinire rămâne ceea ce pare: un spectacol comercial şi politic executat pe banii şoferilor.

A crescut preţul, s-a încasat diferenţa, iar acum ne returnează o parte din ea şi ne cer să aplaudăm. Acesta este Black Sanday-ul motorinei din România.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News