DREPT LA REPLICĂ: Braconierul arheologic, învinuit de jefuirea unor importante situri din Alba: „Bunurile așa-zis sustrase, sunt de fapt obiecte confecționate artizanal, lipsite complet de orice valoare„

DREPT LA REPLICA: Braconierul arheologic, învinuit de jefuirea unor importante situri din Alba: „Bunurile așa-zis sustrase, sunt de fapt obiecte confecționate artizanal, lipsite complet de orice valoare„

Subsemnatul E. D. L., vă mulțumesc pentru posibilitatea pe care mi-ați oferit-o de a-mi exercita dreptul la replică, referitor la articolul intitulat „Braconier arheologic acuzat de jefuirea celor mai importante situri din Alba, aproape să scape după anularea unor probe esenţiale din dosar”, publicat inițial în ziarul ADEVĂRUL la data de 13 ianuarie 2020, ora 06:55.

Pe lângă faptul că eu sunt prezentat, fară dubiu, ca fiind „braconier arheologic”, în cuprinsul acestui articol sunt precizate date nepublice menționate într-un rechizitoriu emis de Parchetul de pe lânga Judecătoria Alba Iulia.

Astfel, cu toate că judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile în ședință nepublică, în articolul menționat mai sus sunt prezentate date concrete referitoare la „activităţi de urmărire şi interceptare a convorbirilor telefonice purtate de braconier”, la faptul că „raportul de constatare muzeografică ar fi fost întocmit de un specialist de la Muzeul Unirii” și referitoare la faptul că subsemnatul am formulat „ plângere penală împotriva specialistului de la Muzeu şi a unui poliţist de la IPJ Alba, care a fost respinsă de procurori”.

În acest context, apreciez că Inspectoratul de Poliție Județean Alba nu putea emite un comunicat care să conțină aceste date, pentru că, pe de o parte, în procedura de cameră preliminară (care este nepublică) se verifică legalitatea sesizării instanţei şi legalitatea administrării probelor, iar pe de altă parte mi se oferea justificarea pentru a mă apăra public prin prezentarea motivelor pentru care am formulat plângerile penale la care am făcut referire mei sus. Acest articol apărut în presă afectează imparțialitatea și reputația profesională a judecătorului care a pronunțat încheierea nr.1478/2019, deoarece judecătorul de cameră preliminară nu a favorizat un „Braconier arheologic acuzat de jefuirea celor mai importante situri..”, iar apărările formulate de subsemnatul în cursul camerei preliminare sunt temeinice și legale.

Apreciez însă că și alte mijloace de probă aflate la dosar trebuiau excluse din probațiune, deoarece acestea nu îndeplinesc nici măcar condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, unele dintre ele fiind falsificate în mod grosolan de organele de cercetare penală, în speță de comisarul-Șef C.M. din cadrul departamentului patrimoniu al IPJ Alba, probabil și cu acordul procurorului.

Precizez că începând cu luna aprilie a anului 2013, sunt posesor legal al unui detector de metale, iar în luna ianuarie 2014, împreuna cu alte două persoane, am participat la descoperirea unei necropole de incineratie în zona Bulbuc – Pietrele Bulbucului, iar descoperirea a fost intens mediatizata dupa ce piesele descoperite au fost depuse, la data de 17.01.2014, la Muzeul National al Unirii din Alba Iulia (MUNAI). În ce privește locul descoperirii arăt că zona Bulbuc – Pietrele Bulbucului nu era sit arheologic protejat și nici nu se bănuia că aici ar putea fi descoperite artefacte arheologice, iar procedura de clasificare ca sit arheologic a zonei a început după peste un an, la data de 31.07.2015.

După ce au efectuat verificarea provenienței și autenticității artefactelor descoperite, reprezentanții Muzeului National al Unirii din Alba Iulia au aprobat cumpărarea principalelor artefacte cu suma de 4.500 lei, fiind încheiat Contractul de Vanzare Cumparare nr.1150/12.05.2014.

Ulterior, în cursul lunii octombrie 2014, am luat cunoștință că împotriva mea s-a început urmărirea penală pentru fapte prezentate opiniei publice ca fiind „braconaj arheologic”. Apoi, prin rechizitoriul din 23.08.2018 emis de Parchetul de pe lânga Judecătoria Alba Iulia, subsemnatul am fost trimis în judecată, cauza aflându-se pe rolul Judecătoriei Alba Iulia în procedura de cameră preliminara, judecata desfășurându-se, conform legii, în ședință nepublică.

Menționez că am fost surprins să constat cum a fost indus în eroare judecătorul care a emis mandatul de interceptare a comunicațiilor și cum poate un organ de cercetare penală să contrafacă, prin „procese-verbale de redare a convorbirilor”, sensul real și neechivoc al discuțiilor telefonice purtate de mine.

Aceste procesele verbale au fost eliminate din probațiune deoarece nu sunt certificate pentru autenticitate de către procuror, în conformitate cu prevederile art.143 alin.4 teza finala C.proc.pen, ele fiind declarate neconstituționale și de CCR. În cuprinsul lor nu se consemnează nici numele şi nici calitatea personei care a redactat textul conversaţiilor şi comunicarilor interceptate şi înregistrate ilegal.

Mai mult decât atât, comisarul de poliție C.M. care a transcris aceste interceptări, ”intervine în text” în mod abuziv formulând insinuări de natura să schimbe sensul şi semnificaţia reală a conversaţiilor, astfel fiind inserate fraze cum ar fi spre exemplu:

– ”o poză cu prietena mea” are adăugat în paranteză ”piesă găsită cu detectorul de metale în situri arheologice”

– o banală întâlnire la un restaurant are adăugat în paranteză ”este locaţia unui restaurant unde există un sit arheologic”

– multe fraze care conţin expresia ”am ieşit”, ”sunt la plimbare”… au adăugate în paranteză ”la detecţii pe sit arheologic”.

De asemenea, prin probele noi administrate în fața instanței de judecată, subsemnatul am demonstrat faptul că autorul înscrisului intitulat „Raport de constatare muzeografică”, nu este angajat al Muzeului Național de Istorie a României (M.N.I.R.) sau al Ministerul Culturii și Identității Naționale, este doar administrator al unui SRL cu sediul în Mun.Sibiu, nu are calitatea de specialist (atestată conform legii), nu are calitatea de a cerceta, de a stabili autenticitatea, de a evalua și de a clasa „artefactele arheologice”, nu are calitatea de expert (judiciar sau extrajudiciar) și nici nu a fost acreditat în acest sens de către Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

Pe de altă parte, menționez că începând cu luna noiembrie 2018 am luat cunoștință despre fapte și împrejurări și am intrat în posesia unor înscrisuri și fotografii (care pot servi ca mijloace de probă) care atestă faptul că principalele mijloace de probă au fost falsificate în mod grosolan de către comisarul C.M.

Un exemplu elocvent, dar mai puțin important în raport cu celelate fapte pentru care am depus plângere penală, este legat de Contractul de Vânzare Cumparare nr.1150/12.05.2014, la care am făcut referire mai sus.

Astfel, în înscrisul original (aflat în arhiva Muzeului Național de Istorie a României) se mentioneaza ca artefactele vândute au fost evaluate la suma de 4500 lei, dar, cu toate acestea, fotografia a fost editată si semnată de organul de cercetare penală C.M. adăugându-se mențiunea falsă că ”Prețul total este de 4500 Euro” și mențiunea falsă că ”artefacte sunt provenite din situl arheologic Bulbuc – Pietrele Bulbucului”, în condițiile în care această zonă a fost clasificată ca zonă cu patrimoniu arheologic numai după un an de zile de la data când descoperirea a fost intens mediatizata ca fiind un fapt pozitiv și imprevizibil, raportat la zona necunoscută din punct de vedere arheologic unde au fost găsite întâmplător artefactele.

Pentru a dovedi aceste afirmații prezint fotocopia înscrisului original și fotocopia înscrisului falsificat grosolan și evident, depus la dosarul cauzei de către organul de cercetare penală, ca fiind un mijloc de probă al vinovăției subsemnatului.

Doresc să mai precizez faptul că o mare parte dintre bunurile așa-zis sustrase de mine din situri arheologice, sunt de fapt obiecte confecționate artizanal, lipsite complet de orice valoare. Sabia care apare în prim-planul planșelor foto din articol este confecționată dintr-o macetă veche la care a fost adăgat un mâner transversal din tablă, săgeata cea mare este de asemenea confecționată de mine dintr-un cui la care am atașat 2 „aripioare” sudate, cornul de cerb prezentat în rechizitoriu ca fiind preistoric (4500 BC) este de fapt mânerul de la cuțitul meu de vânătoare, un inel de argint așa-zis sustras de la cetatea Piatra Craivii este făcut de subsemnat dintr-o foiță de argint îndoită după deget…

În ceea ce privește restul de artefacte, acestea au fost descoperite în afara oricărui sit arheologic și predate muzeului alba (MUNAI) în termenul legal de 72 de ore. Multe dintre așa-zisele bunuri de patrimoniu sunt de fapt moderne, lipsite complet de valoare, însă conform raportului de constatare muzeografică exclus de instanță, toate au fost catalogate dacice și provenind din situri arheologice.

Subsemnatul dețin și alte probe care nu au fost încă prezentate instanței de judecată prin care pot demonstra fără niciun dubiu că aceste bunuri nu au fost descoperite în situri arheologice.

Menționez că în perioada imediat următoare, având în vedere și probele falsificate în mod grosolan aflate la dosarul cauzei, voi formula noi plângeri penale, voi face demersuri pentru sesizarea CEDO și alte instituții ale statului și voi da dezmințire la unele posturi de televiziune cu privire la aceste mijloace de probă false de care s-a ținut seama la întocmirea rechizitoriului.

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Acceptă Mai mult...