Doi pacienți care au primit inimi noi în același spital și-au unit destinele. Bărbatul, din județul Alba: Totul decurge normal, ca în orice familie

Doi pacienţi care s-au cunoscut în spital, în urmă cu câțiva ani, după ce au suferit câte un transplant de cord la Clinica de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului de Urgenţă de Boli Cardiovasculare şi Transplant (IUBCvT) Târgu Mureş şi-au unit destinele, iar acum duc o viaţă de familie normală.

Este cazul Ioan Florin Făgeţan, din Cenade, judeţul Alba, care a suferit un transplant de cord în anul 2009, iar un an mai târziu, când a venit la control, a cunoscut-o pe cea care i-a devenit soţie, după ce aceasta fusese transplantată.

„Sunt din localitatea Cenade, din judeţul Alba. La serviciu, unde am lucrat, la o firmă de termopane, nu m-am mai întors. Dar acasă am făcut aproape tot ce face un om normal. Lucrez doar acasă, nu te angajează nimeni pentru că toată lumea se teme să nu rămâi în hală, fiind riscurile care sunt. Am soţie, care şi ea e transplantată din 2010, tot de cord, tot aici pe secţie, eu sunt din 2009, ea e din 2010.

Totul decurge normal, ca la orice familie. Aici pe secţie ne-am întâlnit. Eu fiind în 2009 cu problema la plămâni, cu lichidul, fiind vechi pe secţie, cunoscând asistentele, cunoscându-mă toată lumea, am aflat că vine o fată pentru transplant. Tot aşa au sunat-o după masa, a fost seara aici, a fost la domnii chirurgi internată pe salon. M-am dus, am întrebat-o pe maică-sa ce e, cum e, iar după transplant am mai ţinut legătura cu ea. În 2012 am cerut-o de soţie, ea a fost de acord şi am continuat viaţa amândoi împreună”, a declarat presei Ioan Florin Făgeţan.

Acesta a spus că experienţele trăite în urma transplantului de cord i-a apropiat şi că, deşi nu au copii, duc o viaţă normală.

„O persoană sănătoasă poate nu-ţi poate înţelege întotdeauna nevoile. Copii nu avem voie să facem din cauza medicamentelor, nu din cauza transplantului. Se iau imunosupresoarele. Ştiu pe cineva, el cu transplant de cord, iar soţia fără transplant, au un băiat de 5-6 ani, dar e altceva. Chiar şi aşa, ca noi, duci o viaţă normală, numai trebuie să te fereşti de răceli, de chestiile astea, că noi luăm imunosupresoare pentru a nu lăsa să crească imunitatea prea mare, pentru că organismul ar putea respinge cordul (…) Cam de două ori pe an, la 6 luni, vin la control. În 2009, fiind cu imunitatea foarte slăbită, am trecut pe lângă cineva care era răcit şi am contactat foarte repede o răceală, care mi-a afectat plămânii”, a spus Făgeţan.

Acesta a afirmat că a fost transplantat în data de 1 iunie 2009 şi că înainte de transplant a fost foarte greu, fiindcă inima îi funcţiona cam 20% din capacitate.

„Am fost undeva la vreo 20%, poate chiar mai puţin mai funcţiona inima, nu mă mai puteam mişca aproape deloc, numai chiar cu ajutorul cuiva sau cu ajutorul medicilor. După 9 luni de zile, am fost un caz grav, eu şi încă cineva, şi s-a realizat, cu ajutorul medicilor de la Târgu Mureş, cărora le mulţumim, s-a realizat transplantul, în 1 iunie 2009. Şi de atunci viaţa a decurs aproape ca şi înainte, viaţă normală, numai că trebuie să te fereşti de răceli, de praf, de aglomeraţie. În rest, toate decurg ca şi când ai fi înainte.

N-a fost o problemă din naştere, a fost dobândită. Până la 23 de ani am lucrat ca şi un om normal, poate mai bine, şi după aceea din cauza a două răceli s-a dilatat cordul, iar din cauza unui tratament nu a mai revenit la loc. Şi aşa a apărut cardiomiopatia dilatativă. Aveam 23 de ani. La 24 de ani s-a făcut transplantul. Am reacţionat bine, ştiind consecinţele, că viaţa începea să se cam termine.

M-au sunat, au zis că s-a găsit donator, m-au întrebat dacă sunt de acord. Am zis că sunt de acord, cum să nu fiu acord ştiind că nu puteam să merg mai departe? După masa am fost anunţat, seara, undeva la ora 18,00 am fost aici, pe secţie, au început să recolteze probele de sânge pentru a se face comparaţiile între mine şi donator, şi după aceea, a doua zi, s-a intrat în sala de operaţii”, a precizat pacientul.

Donatorul a fost o femeie de 42 de ani, de la Oradea, căreia pacientul i-a vizitat familia pentru a mulţumi pentru gestul făcut, gest care i-a prelungit viaţa.

„Femeia are 5 sau 6 fete, am fost la ei acasă, ţinem legătura prin intermediul telefoanelor, Facebook-ului, chestiile astea noi care au apărut acum. Mai povestim, ne întrebăm unii pe ceilalţi ce facem, cum suntem. Ei au fost de acord să vadă la cine a ajuns cordul, eu am fost de acord să văd familia. Nu s-a întâmplat nimic, cum se spune să nu te duci că-ţi cere inima înapoi. Nişte aberaţii, pe care fiecare le înţelege cum vrea”, a spus Ioan Florin Făgeţan.

Şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului de Urgenţă de Boli Cardiovasculare şi Transplant (IUBCvT) Târgu Mureş, profesor doctor Horaţiu Suciu, a anunţat joi, efectuarea celui de-al cincilea transplant de cord din România, număr pe care îl consideră insuficient la populaţia ţării, în condiţiile în care Ungaria a efectuat 60 de transplanturi de la începutul anului.

Dr. Suciu a precizat că, pe fondul lipsei donatorilor, în acest an au avut loc doar cinci transplanturi de cord în România, în condiţiile în care pe lista de aşteptare sunt circa 100 de pacienţi, dintre care 30 de pacienţi cu indicaţie de transplant de urgenţă.

Potrivit sursei citate, printre motivele existenţei unui număr redus de donatori se regăsesc atât reticenţa oamenilor, cât şi anumite lucruri organizatorice care ţin de medici, de conducerile spitalelor sau de Ministerul Sănătăţii.

Doctorul Horaţiu Suciu a menţionat că în anul 2016 s-a înregistrat vârful activităţii de donare şi transplant de organe la nivel naţional, ocazie cu care la IUBCvT Târgu Mureş, singurul centru din România unde se mai face transplant de cord, s-a înregistrat un record de 11 transplanturi.

Anul viitor, IUBCvT Târgu Mureş va aniversa 20 de ani de la efectuarea primului transplant de cord, al doilea din România.

Sursa Agerpres

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI