Doar nuieluşe?

Moş Nicolae, deşi aşteptat cu mare, mare nerăbdare, n-a fost prea darnic în acest an. Nici măcar pentru copiii cuminţi. Mă refer la darurile concrete, din ghetuţe, la jucării, la dulciuri… Singurele care n-au lipsit au fost nuielele, multe dintre ele însă rupte din vreun tufiş găsit de părinţii insistenţi, nu din-acelea strălucitoare, decorate pentru a mai îndulci puţin mesajul. Strivit de criza economică mondială şi de măsurile guvernului care nu pare a şti altceva decât a mânui foarfecele, Moş Nicolae a trecut din planul material, aproape brutal prin concreteţea sa, în planul delicat al spiritului. Le pasă copiilor de acest plan? Nu prea mult. Cam tot atâta cât le mai pasă părinţilor lor de certurile interminabile ale politicienilor, de ineficienţa lor, a tuturor, de abandonarea perpetuă a proiectelor nefinalizate ale predecesorilor. Cum poate avea în aceste condiţii cineva pretenţia ca România să aibă o dezvoltare cât de cât?
Constatarea amară a ministrului Transporturilor Anca Boagiu că nimeni, după încheierea primului său mandat, nu a continuat proiectele şi programele pe care ea le începuse nu ne aduce o informaţie nouă, ci doar ne reaminteşte ceva ce ştiam deja. Pierdem în acest fel bani? Da. Suntem atât de bogaţi încât să ne permitem luxul aroganţei fiecărui ministru care-şi aşază dosul pentru perioade mai lungi sau mai scurte în fotoliul ministerial şi care se consideră, fără excepţie, mult mai deştept decât predecesorul? Nu! Ce merită toţi aceştia? Doar nuieluşe! La început echivalentul lor spiritual care însă poate avea şi consecinţe cât se poate de materiale din patru în patru ani. Greu e că nemulţumiţi de unii, nu avem o ofertă alternativă spre care să nu ne îndreptăm cu inima strânsă. Toţi şi-au dat mai mult sau mai puţin în petic!
Până atunci însă ne ating ei cu nuieluşa! Celebra reducere a salariilor bugetarilor, prevederile cuprinse în Legea pensiilor, cele din Legea salarizării unitare, reducerea bugetului alocat asigurării sănătăţii, reducerea indemnizaţiei mamelor, creşterea taxei pe valoarea adăugată, inflaţia care a trecut peste cele mai pesimiste aşteptări, scăderea în continuare a economiei, reforma educaţiei, intenţia de modificare a Codului Muncii şi multe, multe altele sunt tot atâtea nuiele (ca să nu spun măciuci deşi poate ar fi mai corect din punctul de vedere al corespondenţei adevărului teoretic cu realitatea) care s-au abătut în acest an asupra noastră.
Ne încălzeşte cu ceva că nu ne „ating” doar pe noi? Că-şi aplică lovituri reciproc? În ultimele luni cadenţa loviturilor s-a mărit. Fiecare acţiune antipopulară a guvernului a fost urmată repede, repejor de cel puţin o declaraţie belicoasă sau o moţiune de cenzură. Fără succes pentru că Emil Boc şi ai lui au avut grijă să schimbe prin înfiinţarea UNPR şi legitimarea lui ca partid parlamentar deşi nu a rezultat ca atare în urma scrutinului general majoritatea rezultată din alegeri zădărnicind loviturile Opoziţiei care însă nu renunţă, rezultatul fiind că deşi nu reuşeşte să determine căderea guvernului, se menţine totuşi în atenţia opiniei publice dând lovituri de imagine, nu foarte dure, dar cu efect cumulativ. Competiţie uneori destul de contondentă este şi între partidele Opoziţiei, ai căror lideri, mai ales cel trecut deja printr-o campanie prezidenţială pierdută, nu ştiu cum „să-şi ia faţa” unul altuia.
Anca DINICĂ

ELIT

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Acceptă Mai mult...