Ziarul Unirea

Diavolul nu se îmbracă de la second

PNL - Alegeri Locale Partiale - 27 iunie

Zilele trecute, în drum spre birou, dintr-o vitrină cochetă, mi-a atras atenţia o poşetă, lucru rar pentru că, de când mă ştiu, de la penar la portmoneu, de la ghiozdan la geantă, niciun obiect util de depozitare nu a excercitat vreo fascinaţie asupra mea, ci dimpotrivă. Totuşi, de această dată, m-am îndreptat ca teleghidată spre magazinul cu pricina. Nici una, nici două, însă, colega cu care eram a plonjat ca un bodyguard în faţa glonţului, în efortul de a-mi stopa elanul distructiv şi de a mă proteja de o imprudenţă gravă. Nu, nu era o bombă. Dar era o capcană! Era un magazin second hand! Cu haine „de firmă”, dar second. Iar second-ul e nepermis. Dăunează grav imaginii.
Vintage însă e trendy. De la Gossip girl, unde personajele principale, bogate şi celebre, licitează genţi vintage on-line, la protipendada bucureşteană, toată lumea bună cumpără vintage. E în tendinţe, e de bon ton, e posh. Un semn de rafinament. O tânără artistă îmi povestea deunăzi o scenă de la un târg la care participase la Bucureşti, unde, una dintre protagonistele vieţii mondene autohtone, căreia i se atrăsese atenţia de către vânzătoare asupra faptului că geanta pe care dorea să o cumpere avea o zonă puţin deteriorată, a replicat cu un aer cunoscător, uşor condescendent: „O draga mea, dar să vezi ce se cumpără la târgurile vintage din Paris! Cu cât e mai ponosită, cu atât e mai valoroasă.”
Mentalitate pe care am recunoscut-o imediat pentru că o întâlnesc frecvent la târgurile de antichităţi pe care le vizitez cu mare plăcere. Prima întrebare este aproape invariabil aceeaşi: „Sunt chiar vechi?” Nu contează prea mult dacă sunt frumoase sau nu. Important e, în acest caz, să fie vechi. Pot fi piese superbe, dacă sunt noi, nu au nicio valoare. Pot fi mediocre, dar vechimea şi gradul de deteriorare le conferă automat valoare.
Nu vreau să insinuez prin rândurile de mai sus că vintage e neapărat acelaşi lucru cu second sau că vechimea unei piese de mobilier şi eventuala istorie pe care o înglobează sunt elemente absolut nesemnificative.
Pentru mine, în esenţă, vintage e o piesă care aduce farmecul unei alte epoci. Majoritatea pieselor vestimentare şi accesoriilor vintage nu sunt noi. Că descoperi o piesă vintage la un târg special sau într-un magazin second hand mi se pare irelevant. A nu cumpăra un obiect care îţi place numai pentru că e vândut într-un magazin second-hand, în contextul în care, dacă l-ai fi găsit într-un alt cadru, ai fi considerat că e o achiziţie de senzaţie, jena de a fi văzut într-un astfel de magazin şi nevoia de a machia vintage o piesă second pentru a o legitima social nu sunt mai mult decât probe de snobism, dovezi ale felului în care teama de gura lumii ne deformează şi a lipsei de personalitate. La fel cum o probă de snobism e şi calificarea exclusivă a unor piese de mobilier pe criteriul vechimii lor, când există mobilă stil facută astăzi, splendidă. Iar exemplele ar putea continua. Prin reacţia stingheră, nenaturală a celor din jur, un fapt în mod normal banal poate deveni simbolic. Cumpărarea unei poşete poate deveni un manifest, un act de curaj, de răzvrătire. Desigur, nu puteam să scriu aceste rânduri fără să fi cumpărat geanta. S-a dovedit a fi o geantă Fendi. Pot spune acum că am o vintage Fendi bag. Dar, mai bine, am o poşetă care-mi place.
Ioana Romana LAURENŢIU

ELIT

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

Te-ar putea interesa și:

Status: busy

După o lungă perioadă aglomerată și agitată, debutând încă din copilarie, când la zece-unsprezece ani suna gongul fixat de mine… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

Se ofilește crinul liberalului Crin

Venă groasă și isterică la gâtul crinului galben al liberalismului rămânesc. Icterul mecanic provocat de „Inițiativa România Liberală” a provocat… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

Temperaturi sub zero grade Celsius înregistrate în județul Alba

Miercuri dimineață, 28 octombrie 2015, la Sebeş a fost măsurată o temperatură minimă de minus 0,4 grade Celsius, potrivit Serviciului… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

La TV totul e bine… la mine nu!

Nu cred că cineva din România, bineânțeles în afară de cei din Guvern, va îndrăzni să contrazică statisticile și sondajele… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

Studiu sociologic. România și criza migrației: Cum a evoluat această problemă de-a lungul timpului

Problema migrației a fost, dintotdeauna, una dintre efectele negative ale complexului proces de globalizare. Astfel, una dintre cele mai teribile… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

FOTO ȘTIREA TA| „Trafic” îngreunat pe podul de lemn din latura vestică a Cetății Alba Carolina. Lucrări de schimbare a lemnului

FOTO ȘTIREA TA| „Trafic” îngreunat pe podul de lemn din latura vestică a Cetății Alba Carolina. Lucrări pentru schimbarea lemnului… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

Român ca bradul…

Una dintre comparaţiile cele mai dragi sufletului nostru  este aceea că românul e „ca bradul”. Adică drept, neîncovoiat, falnic şi… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

16 Comentarii

icsulescu 8 iulie 2011 at 8:33

Doamna asta CHIAR are talent! Un articol foarte bun, de la titlu pana la ultima propozitie. Mie mi-a placut. Atat forma, cat si fondul!

Horea 8 iulie 2011 at 14:35

Da, articolul e „bun”.
Doar referitor la geanta, am alta impresie!

dolfi 8 iulie 2011 at 10:01

misto articolul, dar ma gandesc ca de fiecare data cand mai cumpar si eu ceva second(rar de tot), cine a fost proprietarul anterior si cum a murit, si daca a murit oare avea asupra lui ceea ce tocmai am cumparat?

HH 8 iulie 2011 at 10:11

FRUMOS ARTICOL, ATAT CA FORMA CAT MAI ALES CA SI CONTINUT !

ASALT 8 iulie 2011 at 12:21

Da, ne obisnuisem cu articolele Laviniei Ionas referitoare la albinutele de pe centura. E ceva diferit, totusi.

carcotasu 8 iulie 2011 at 12:47

Sincer, mi-ar fi placut o analiza de genul „de la poseta la… pancarta”, sa vedem si noi ce se mai poarta in materie de proteste. Se poarta protestele de tip nou, sau tot alea vechi, cu sloganuri „vintage”? Eventual o referire la ceea ce inseamna „second hand” in tara asta. Nu in materie de posete, ca accesoriile astea numai pe Udrea si pe Anastase le mai preocupa. De ce nu se spune ca avem si niste politicieni second-hand, respectiv comunisti cu „patina timpului” pe ei, care ne sunt livrati acum drept ‘podoabe” inestimabile pentru viata pub(e)lica… ? S-ar fi putut face multe referiri subtile plecand de la banala poseta.

Robespierre 8 iulie 2011 at 13:49

Ioana Romana Laurentiu, va urmaresc cu mare atentie articolele si pot spune ca imi plac. Chiar daca, uneori, tocmai bunul simt ce emana din toate aceste articole ma socheaza, devine suspect. Suspiciunea de bun simt sau, parafrazandu-l pe tatal unui simpatic cabotin, „bunul simt ca paradox”. Si mai rezulta din articolele dvoastra o mica iubire de sine, un mic egocentrism acolo si el. Lucru firesc pana la urma, ca si o anumita pretiozitate a acestor articole, menite sa socheze tocmai prin bunul simt pe care-l emana.
Ceea ce m-a speriat, stimata doamna, e repetitia cuvantului „vintage” in cuprinsul articolului de nu mai putin de zece ori. Si sensul exclusiv pe care il dati acestui cuvant, care, pana la urma este, asa cum bine afirma un cunoscator ” o smecherie de marketing, o eticheta pusa pe o vechitura pentru a o vinde scump”.
Pentru ca vitange ( si jur ca nu mai repet decat de doua ori acest cuvant ) pot fi si automobilele, filmele, muzica si chiar si frizura sau coafura.
Tocmai de aceea atunci cand bunica de la Ampoita mi-a spus ca vrea sa vanda vechea vartelnita ( obiect de tors) si opincile ramase dupa buna ei, i-am spus sa nu o faca in ruptul capului pentru ca is… Dumnezeule mare… vintage.
D-aia ma intreb, nu dau cu parul, o fi vre-o diferenta intre opincile strabunei mele si geanta Fendi a dvoastra? Scuze, Fendi bag… Eu cunosc diferenta, dar nu vreau sa v-o spun. Cu simpatie, un vintage revolutionar francez , care a incercat sa evite acel cuvant blestemat dar tot a comis-o de cinci ori. Si de aceea a platit cu … capul.

miruna 8 iulie 2011 at 15:42

Vai draga cit esti de taranca ,in plus mai esti si snoaba ,fudula, indoctrinata si proasta.Habar nu ai de arta,de antichitate (care nu are similitudine cu vechitura).Se vede ca te invirti ca gaina in jurul cetatii A-iulia.Scapa un pic din cotet si mergi sa vezi italia,unde antichitatea e valoroasa si nu autenticul,unde moda reinvie si repropune vechi stiluri,dar cu materiale,tipare ,desen beton papuso(stii ca intr-un centimetru de cusatura trebuie sa existe un anumit nr de pasi ai masini de cusut,alfel e rebut produsul):Asta da calitate (chiar daca e vechitura cum o numesti tu.

icsulescu 8 iulie 2011 at 21:16

Ma indoiesc ai cunoaste intelesul real a 50% din cuvintele pe care le-ai insirat-precum si modul lor corect de utilizare. Asta cu „modul” o gasesti in orice carte de Gramatica limbii romane; pentru ca ai lacune mari la capitolul asta! Si nu numai cu gramatica stai prost, ci si cu bunul simt si tot ce deriva de aici. Dar n-o sa-mi pierd timpul cu tine! Esti praf si singurul lucru la care poti sa mai speri, este sa nu-ti pui si tu vreo geanta in cap…

nicolae 8 iulie 2011 at 15:47

….eu totusi as fi preferat o geanta noua ,Capris,de la Sebes,se vinde si la Paris,Londra,dar problema e ca se pare Caprisul nu mai exista ,cum multe altele si atunci romanii sunt nevoiti sa cumpere de la secand,mie pur si simplu mi-e rusine ca am ajuns sa cumparem ce altii arunca la gunoi,este daevarat sunt lucruri vechi de valoare ….dar alea se vand in case de licitatii….este jenant unde am ajuns din punct de vedere economic.Am facut acest comentariu fiindca un articol in presa poate sugera multe unui popor credul.

silviu 9 iulie 2011 at 1:21

Pa parca am mai auzit de ceva asemanator – diavolul se imbraca de la prada-….imi suna cunoscut…nu acuz pe nimeni….

silvanus 9 iulie 2011 at 12:15

nu acuza,nu acuza…caci nimeni nu te acuza de inteligenta!
curat cinstit!

Suap 9 iulie 2011 at 12:26

Mie mi se parea clara aluzia la film, dar nu mi se pare condamnabila, ci un joc abil de cuvinte, foarte inspirat fata de fondul articolului. Felicitari pentru text!

Gramatik 9 iulie 2011 at 20:06

Silviule, stii ce inseamna „parafraza” ?

hantulescu 12 iulie 2011 at 20:40

prietene, e o parafrazare a titlului unui film; il gasesti tu in memorie candva…

titirca inima rea 10 iulie 2011 at 21:01

ce sa zic….saracie este peste tot

Comentariile sunt oprite