Descreieraţii

De trei zile conflictul armat de la Deta ţine capul de afiş al mass-media, mai ales al televiziunilor. Ore în şir, de la o emisiune la alta, subiectul este forfecat, disecat, analizat. Oameni cu diverse pregătiri şi interese abordează grozăvia şi încearcă fie să extragă învăţăminte, fie să canalizeze opinia publică, prin extrapolare, în an preelectoral. Pentru calitatea aleşilor sunt vinovaţi direct şi fără tăgadă electorii. Nu pot invoca, în apărarea lor, neştiinţa. Un primar sau un consilier local este un om al locului, nu un străin. Când l-au votat erau în cunoştinţă de cauză. E-adevărat că un părinte nu poate fi făcut răspunzător, din punct de vedere penal, de faptele odraslelor majore. Dar din punct de vedere moral situaţia se schimbă dramatic, mai cu seamă când este vorba despre un părinte, persoană publică. Şi el, şi familia întreagă trebuie să arate mai multă grijă în activităţi şi comportament. De aceea explicaţiile primarului din Deta cum că nici el nu se înţelege prea bine cu propriii fii nu stă în picioare. Dar cum spuneam oamenii din Deta ştiau pe cine au ales. De-a lungul timpului au mai existat, şi vor mai exista scandaluri, mai mult sau mai puţin violente iscate de aleşi locali sau de copiii lor cărora nu li s-a spus că funcţia, poziţia socială a părinţilor, departe de a le da mai multă libertate, le aduce mai multă încorsetare. Asta cel puţin în statele normale, cu o viaţă socială aşezată pe un sistem de valori corect. Din nefericire, noi nu trăim într-o astfel de societate.
Avem însă în aceste zile pe tapet şi atacul unui descreierat într-un stat recunoscut ca fiind unul dintre cele mai sigure din Europa, am numit Norvegia. Acest atac nu s-a soldat doar cu răniri, ci cu zeci de morţi şi distrugeri ale unor clădiri guvernamentale. Avem în minte atacurile care se petrec în şcolile de peste ocean şi înţelegem astfel că descreieraţi sunt peste tot. Ei nu aparţin doar unui popor sau unui grup de populaţii. Comportamentul lor nu este determinat de etnie, ci de mediul în care au crescut, de educaţia pe care au primit-o, de valorile care li s-au inoculat de mici. În general descreieraţii „de la ei” sunt tipi frustraţi aflaţi în situaţii sociale marginale. Descreieraţii de la noi sunt parcă din toate mediile sociale, dar ne oripilăm poate mai abitir atunci când ei provin din ceea ce se numeşte, fără acoperire în realitate, elită. Spun fără acoperire în realitate pentru că elita unei societăţi nu este formată în primul rând de oamenii care au ca principală caracteristică banii sau puterea, ci din cei a căror trăsătură definitorie este educaţia, excelenţa în domeniul lor de activitate sau în ceea ce priveşte creativitatea ori grija pentru comunitatea căreia îi aparţin. Oamenii elitei nu trebuie să fie neapărat bogaţi, dar este obligatoriu să nu fie săraci cu duhul. Bulversarea valorilor s-a produs imediat după 1989 ajutată din plin de „ştirile de la ora 5” care oferă o droaie de modele negative, copiate şi multimplicate de minţile slabe şi debusolate, cu un bagaj educaţional superficial. „Ştirile de la ora 5”, tabloidele care fac rating şi tiraj din popularizarea ştirilor negative, a bizareriilor şi a violenţei au apărut pe fondul avidităţii după sezaţional a unui popor care timp de zeci de ani a primit doar ştiri laudative. Reflexul acesta psihologic, degrabă exploatat comercial, a fost atunci de înţeles. De neînţeles este perpetuarea şi amplificarea lui. În două decenii nu am obosit în faţa acestei avalanşe a ştirilor negative?
Anca DINICĂ

ELIT

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419