Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

Descoperiri arheologice la Alba Iulia

Publicat

în

Amenajarea unui parc arheologic este absolut obligatorie la Alba Iulia pentru conservarea şi valorificarea vestigiilor daco-romane unicat, descoperite recent, capitale pentru etnogeneza poporului român, şi nu numai a celor habsburgice şi austriece de tip Vauban

Pământul Transilvaniei şi în special al judeţului Alba şi al municipiului Alba Iulia conţine nu numai cele mai mari resurse naturale de aur, argint, cupru, uraniu, sare, gaz metan etc. ci şi în cele mai vechi şi importante vestigii arheologice, multe dintre ele unicat şi capitale pentru cunoaşterea istoriei poporului român. Oriunde sapi sau excavezi în perimetrul anticului Apulum dai peste o comoară istorică, dar parcă nici una dintre ele nu a fost mai strălucitoare decât recentele descoperiri din acest an, an de referinţă pentru arheologia românească. Mă refer la cele de pe platoul din faţa Catedralei Romano-Catolice, unde a ieşit la iveală prima biserică creştină din Transilvania (este cea mai spectaculoasă descoperire din ultimii 100 de ani) sau acelea din Parcul Custozza, pe care ne vom concentra în rândurile care urmează.
Descoperirile arheologice de aici aduc noi dovezi şi probe materiale privind continuitatea noastră permanentă în vatra Daciei străbune, faptul că poporul român s-a format aici, s-a dezvoltat aici şi a luptat aici pe viaţă şi pe moarte cu cotropitorii şi asupritorii străini. Scoaterea la lumina zilei a vestigiilor din Parcul Custoza este esenţială pentru ceea ce a însemnat stăpânirea romană în Dacia şi procesul de romanizare. Aici, aşa cum probabil se cunoaşte a funcţionat căpitănia, reşedinţa sau princia comandantului Legiunii a XIII-a Gemina, singura legiune, adică armată romană care a stat în Dacia de la ocuparea ei de către Traian şi până la retragerea ordonată de împăratul Aurelian (270-275). Aici s-au făcut în acest an două secţiuni arheologice, în lungul şi în latul fostului parc care au scos la iveală noi şi unice dovezi istorice care, alături de vestigiile anterioare (edificii, amfiteatre, terme, forumuri, statui imperiale, altare votive cu inscripţii document în limba latină, limbă ce s-a impus la toate nivelurile, inclusiv ca limbă a populaţiei daco-romane) vin să întregească tezaurul nostru şi să întărească adevărul despre continuitatea noastră pe aceste meleaguri moştenite de la Burebista şi Decebal.
În acest context, recentele descoperiri din cetatea albaiuliană ar fi trebuit să se bucure de un regim cu totul şi cu totul special. Adică să nu fie din nou acoperite, băgate pur şi simplu în pământul de unde au fost scoase, ci puse în valoare, mai corect spus, expuse, protejate cu un fel de podea, de pardoseală din sticlă, astfel încât măcar o parte, dacă nu întregul patrimoniu istoric descoperit să poată fi văzut şi implicit vizitat, valorificat integral, mai ales sau inclusiv din punct de vedere turistic. Am văzut astfel de amenajări la Viena, la palatele Schönbrunn şi Hofburg, unde zidurile vechi din castrul roman Vindobona erau vizibile, „sigilate” cu ferestre de sticlă masive. Ar fi mare păcat ca la cele două mari şi unicate monumente dezgropate în Cetate (vechea biserică şi princia) să nu fie folosită această tehnică tip vitrină de conservare şi valorificare a patrimoniului istoric. Deocamdată se pare însă că acest lucru nu este posibil. În primul rând din cauza banilor pe care nici Primăria şi nici Consiliului Judeţean nu îi are, dar mai ales din cauza faptului că în proiectul de restaurare a Cetăţii austriece nu s-au prevăzut asemenea lucrări. Iar banii pentru restaurarea Cetăţii vin de la UE prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului exact pentru ceea ce s-a aprobat şi nu pentru altceva. Domnul Nicolaie Moldovan de la primăria albaiuliană, autorul şi părintele ambiţioaselor proiecte de finanţare europeană, declara recent că ar fi nevoie de un nou proiect, în interiorul proiectului mare de restaurare şi conservare a Cetăţii pentru a se salva de la „îngropăciune” relicvele abia descoperite. Ceea ce înseamnă timp. Dar mai ales există slabe speranţe ca cineva, acolo sus la UE, să fie interesat de permanenţa noastră dacică şi latină aici, într-un moment în care se bate atâta monedă pe autonomia Transilvaniei şi negarea ei ca vatră a formării poporului român, considerat „vinitură” din Balcani pe aceste meleaguri care ar fi fost locuite înainte de toate de triburile maghiare venite din stepele Asiei. Şi cum şi ministrul Culturii este tot un ungur sau mai bine un udemerist de frunte, domnul Kelemen Hunor, mai mult ca sigur că nu se va da nici un leu pentru ca dovezile noi descoperite la Alba Iulia despre statornicia noastră aici să poată fi conservate şi văzute de miile de turişti ce vor invada Alba Iulia odată cu finalizarea restaurării Cetăţii, adevărată perlă a istoriei din această parte a Europei.
Aşa că, recentele descoperiri arheologice de la Alba Iulia vor fi îngropate din nou în pământul Daciei străbune (deja biserica creştină a şi fost răstignită în pământ). În tot răul şi un bine însă, pentru că decât să se descompună şi să se aleagă praful şi pulberea de ele ori să fie furate en-gros şi en-detail, mai bine să zacă în pământ, ca aurul de la Roşia Montană, ca nu cumva să se bucure de ele poporul român şi europenii, fraţii noştri de azi (şi de mâine, încă nu se ştie precis). Spun aceasta vizavi de un alt monument important descoperit la Alba Iulia, în oraşul de jos, pe strada Traian, încă din 1988, unde, întâmplător, cu ocazia unui şantier deschis pentru construcţia unor vile nomenclaturiste a ieşit la iveală reşedinţa guvernatorului Daciei romane. Un monument de o dimensiune şi importanţă istorică remarcabilă, dar care, iată, după 20 de ani se află tot la stadiul de groapă (inclusiv de gunoi) pentru că nu s-a întreprins aproape nimic pentru conservarea lui. Abia acum, la Muzeul Naţional al Uniunii s-a deschis o expoziţie cu materialele recoltate pe acest şantier arheologic, decopertat dar lăsat pradă descompunerii, viitregiilor naturii şi oamenilor. Poate că ar fi mai bine, în aceste condiţii, să fie şi el reîngropat, căci pământul sfânt al patriei îl va păstra şi conserva mai bine ca în prezent!
Referitor la toate aceste aspecte ce vizează nu numai trecutul istoric al Alba Iuliei, ci al întregului nostru popor, căci romanizarea a fost o componentă importantă, capitală, a etnogenezei sale, aş considera potrivite două propuneri… istorice. Prima este aceea ca la nivelul Primăriei municipiului Alba Iulia să se înfiinţeze un post de viceprimar (sau să se redistribuie), care să se ocupe exclusiv şi permanent de problemele patrimoniului, inclusiv de strângerea pieselor istorice (în special altare votive, inscripţii, ceramică, statui şi statuete, monede etc.) răspândite azi prin toate curţile şi grădinile cetăţenilor din municipiu (patronii şi „oamenii de cultură”). Unii au chiar colecţii mai bogate ca cele ale Muzeului Naţional al Unirii, care, în paranteză fie spus este nu numai depozitarul ci şi groparul unor monumente ce zac sub cerul liber în spatele muzeului (noroc că o mare parte au fost adăpostite în incinta Arhiepiscopiei). A doua propunere se adresează parlamentarilor noştri de Alba care ar putea avea o iniţiativă legislativă prin care orice şantier arheologic început să aibă prevăzut şi o „pungă financiară” care să asigure finalizarea lui printr-o conservare potrivită cu importanţa sa, naţională sau pur locală sau numai tranzitorie (ca în cazul perieghezelor arheologice de la noile autostrăzi). Pentru că un lucru este cert: nu putem să ne batem joc de trecutul nostru, de vestigiile istorice unice descoperite recent la Alba Iulia, veritabile şi originale acte de naştere a poporului român! Sau putem, acum că ne-am integrat în Europa, către care tot stăm cu mâna întinsă până ce vom înţepeni, ca şi accesarea fondurilor aşa-zis europene.

Gheorghe CIUL

Elit - Gustul Desăvârșit

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Opinii - Comentarii

19 mai 1919: A fost înființată organizația non guvernamentală „Salvați Copiii”

Publicat

în

19 mai 1919: A fost înființată organizația non guvernamentală „Salvați Copiii”

Salvați copiii este o organizație neguvernamentală internațională a cărei scop este de a acorda sprijin copiilor care au nevoie de ajutor din întreaga lume. A fost înființată în anul 1919 în Marea Britanie.

Scopul principal al asociației este dezvoltarea proiectelor care aduc îmbunătățiri substanțiale și de lungă durată în folosul copiilor. Face parte din International Save the Children Alliance care este compusă din alte 27 de organizații naționale. International Save the Children Alliance este un ONG cu statut consultativ pe lângă consiliul Economic și Social al ONU.

“Salvaţi Copiii România” este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, care militează activ pentru drepturile şi protecţia copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului.

Elit - Gustul Desăvârșit

Programele Organizaţiei sunt adresate tuturor copiilor, cu o atenţie deosebită către cei aflaţi în situaţii dificile – copiii din comunităţile dezavantajate, copiii victime ale violenţei, exploatării prin muncă, traficului sau neglijării, copiii refugiaţi etc. În cei 26 de ani de activitate, peste 1.340.000 copii au fost implicaţi în campaniile şi programele desfăşurate de Organizaţie.

Salvaţi Copiii România este membru al Save the Children International, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri şi desfăşoară programe în peste 120 de ţări Misiunea Organizației Salvați Copiii România este de a obține progrese marcante privind modul în care copiii sunt tratați și de a produce schimbări imediate și de durată în viața acestora. Viziunea Salvați Copiii România este o lume în care fiecărui copil îi este respectat dreptul la viață, protecție, dezvoltare și participare.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Opinii - Comentarii

16 mai| Prima eclipsă totală de lună din 2022: De unde se poate vedea „Luna sângerie”, în România

Publicat

în

16 mai| Prima eclipsă totală de lună din 2022: De unde se poate vedea „Luna sângerie”, în România

Luni, 16 mai, va avea loc un fenomen astronomic spectaculos și anume prima eclipsă lunară din 2022. „Lună sângerie” va putea fi observată și din România, însă pentru scurt timp.

O eclipsă lunară totală, care are loc atunci când Luna plină intră în umbra Pământului, va fi vizibilă în regiuni din Americi, Antarctica, Europa, Africa și Pacificul de Est. Între timp, o eclipsă penumbrală, un eveniment produs atunci când Luna se află în umbra mai redusă a Pământului, va fi vizibilă în Noua Zeelandă, Europa de Est și Orientul Mijlociu. Fred Espenak, om de știință specializat în eclipse, a catalogat eclipsa din 16 mai drept o „super-Lună”, adică o Lună la perigeu (cel mai aproape punct de Pământ), astfel că noi vom avea parte de „o eclipsă de super-Lună sângerie”.

Deși momentul exact va depinde în funcție de locul în care ne aflăm, Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” ne ajută și ne arată că eclipsa parțială va începe în data de 16 mai, la ora 05:28 (ora României). „Luna sângerie” își va atinge punctul maxim la ora 07:11 (ora României).
Prima dintre cele două eclipse lunare din 2022

Elit - Gustul Desăvârșit

Apoi, evenimentul se va sfârși la ora 08:55 (ora României). Faza penumbrală a eclipsei va începe cu o oră mai devreme și se va sfârși cu o oră mai târziu după eclipsa parțială.

Aceasta va fi prima dintre cele două eclipse lunare din 2022. Următoarea va avea loc în data de 8 noiembrie și va putea fi observată din Asia, Australia, America de Nord, regiuni din Europa de Nord și de Est, Arctica și mare parte din America de Sud.

„Luna sângerie” va apărea în data de 16 mai, ora 07:11 (ora României). Toate fazele eclipsei se vor sfârși la ora 08:55 (ora României).

Sursa: descopera.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Opinii - Comentarii

15 Mai: Ziua Internaţională a Familiei. Punctul central al interacţiunilor dintre generaţii, care ne susţine în momente de criză

Publicat

în

Cea de 27-a aniversare a Zilei Familiei vine într-un climat de criză medicală și socială la nivel global. Pandemia aduce în prim plan nevoia de a investi în politici de protecție socială pentru cei vulnerabili. Familiile duc greul crizei, având grijă de membrii lor, fiind alăturii de copiii care nu merg în perioada asta la școală și în același timp continuându-și responsabilitățile de la locul de muncă.

Familiile sunt „nucleul de bază” a societății – ne naştem în familii, iar cei mai importanţi ani în dezvoltarea noastră sunt petrecuţi în căminele noastre. Dar fiecare viața de familie este diferită, la fel cum avem culturi diferite, moduri de interacţiune diferite. Viețile noastre sunt atât de agitate, încât Ziua Familiei poate fi un bun prilej pentru a încetini acest ritm şi de a petrece timp cu familiile noastre.

Familia are un rol esenţial şi în asigurarea şi îmbunătăţirea sănătăţii copiilor, prin suport afectiv, îngrijire, vaccinare preventivă sau tratament când sunt bolnavi. În schimb, politicile publice şi programele sociale trebuie să-i asiste efectiv pe părinţi să-şi poată îndeplini acest rol şi trebuie să crească sprijinul financiar acordat familiilor, în special a celor aflate în dificultate sau situaţii vulnerabile.

Elit - Gustul Desăvârșit

De exemplu, prin măsuri cum sunt alocaţiile pentru copii sau ajutoarele acordate condiţionat, dacă părinţii le asigură copiilor o îngrijire preventivă sau dacă îi trimit la şcoală, s-a constatat îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor şi a rezultatelor lor şcolare.

De asemenea, politicile publice legate de timpul de muncă au impact asupra sănătăţii tuturor membrilor familiei, şi în special a noilor născuţi, ca şi concediul plătit pentru îngrijirea copilului. De exemplu, concediul de maternitate dă posibilitatea mamelor să alăpteze, ceea ce duce la riscuri mai mici de îmbolnăvire a nou-născuţilor, şi chiar şi a mamelor, iar concediul paternal ajută taţii să aibă relaţii mai apropiate de copiilor lor şi să-şi asume mai multe responsabilităţi în familie.

Au contribuit de asemenea la bunăstarea emoţională politicile publice privind timpul flexibil de lucru, care au dat mai mult timp părinţilor să se ocupe de copii şi să le asigure o îngrijire mai bună. Politicile şi programele privind siguranţa şi stabilitatea mediului familial au contribuit de asemenea la bunăstarea fizică şi emoţională a copiilor şi tinerilor.

Mai mult, e nevoie de politici adecvate şi pentru a ajuta familiile să-i poată îngriji nu doar pe cei cu dizabilităţi sau nevoi speciale, dar şi pe vârstnici, mai ales în actualele condiţii de îmbătrânire a populaţiei.

sursa: un.org tvr.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare