De ce Uniunea Social-Liberală?

    Moto: „Nu guvernezi oamenii decât servindu-i. Regula e fără excepţie” (V. Cousin)

    În ultimul timp întrebarea a fost pusă în mai multe rânduri în mass-media şi i s-au dat tot felul de răspunsuri mai mult sau mai puţin persuasive, iar oamenii continuă să o pună şi în prezent, în plină campanie electorală, aşteptând răspunsuri pertinente şi edificatoare.
În sprijinul celor spuse de Voltaire „ca să ne înţelegem trebuie să ne definim termenii”, mă văd obligat să fac precizările conceptuale de rigoare. Partidul Social Democrat, în calitate de partid de centru-stânga, adoptă valorile social-democraţiei moderne europene, cu accent pe reglementările statului în economie, este adeptul impozitului progresiv, atent în protecţia socială etc. Partidul Naţional Liberal, un partid de dreapta, este promotor al valorilor specifice liberalismului: libertatea personală, garantarea proprietăţii private, piaţa liberă, stimularea iniţiativei particulare, cota unică, extinderea drepturilor individuale etc.
Ani la rând cele două partide s-au aflat în contradicţie, pe poziţii diferite, uneori chiar în conflict. Pentru diminuarea divergenţelor, pentru atenuarea lor şi, mai ales, pentru o comună acţiune politică era important pentru ca cineva să facă primul pas, urmat obligatoriu de un pas similar din partea opusă, pentru că aşa cum zice un proverb arab: „Nu poţi aplauda cu o singură mână!” Şi, pe baza înţelegerii, uniunea s-a produs spre uimirea şi/sau nedumerirea unora sau multora. Şi asta pentru că cei aflaţi la conducerea celor două partide, secundaţi de Partidul Conservator, au procedat cu înţelepciune, au înţeles şi au acceptat că trecutul nu trebuie să devină un duşman al prezentului. Chiar dacă nu s-a căzut de acord asupra semnificaţiilor trecutului, important este să existe acord asupra prezentului şi a viitorului. O astfel de abordare necesită multă răbdare, înţelegere, empatie, îngăduinţă, toleranţă, simţul dreptăţii, respect şi foarte mult bun simţ.
Aşa cum vecinii într-o comunitate sunt obligaţi să locuiască împreună pe aceeaşi stradă, să coopereze sau cel puţin, să coabiteze pentru o convieţuire civilizată, tot aşa partidele sunt chemate să-şi desfăşoare activitatea în mod paşnic, unul lângă altul sau faţă în faţă, respectând anumite principii, norme sau reguli. Nu trebuie să se iubească, dar trebuie să se respecte – „Gardurile bune – afirma poetul Robert Frost – fac vecinii buni”, idee întâlnită şi într-un proverb german – „Cu cât este mai înalt gardul, cu atât este mai bun vecinul”, iar în localităţile Gârbova de Sebeş, Câlnic, Vingard, Berghin ş.a.m.d. înţelepciunea respectivă a devenit realitate, saşii având o bună convieţuire cu românii.
În ultimii ani societatea românească s-a aflat în impas. Nu mai putea evolua sub ameninţarea regresului economic, a şomajului, a deteriorării mediului sanitar şi educaţional, a scăderii continue a nivelului de trai material şi cultural. Măsurile adoptate de către autorităţi n-au dus la redresarea economică dorită, n-au dat speranţe certe. Dimpotrivă, dezamăgirea şi deznădejdea, cele mai nocive elemente ale societăţii civile, ale democraţiei sociale s-au accentuat, s-au răspândit tot mai mult şi, inevitabil, au dus la proteste îndelungate în timpul iernii.
Nu intenţionez să mă angajez într-o analiză exhaustivă a cauzelor care au dus la această situaţie neplăcută, dramatică pentru unii, şi nu puţini. Au făcut-o alţii, specializaţi în analize politico-economice. Dar mi-a rămas în minte un lucru afirmat şi reafirmat de premierul Emil Boc: „N-am avut un dialog corespunzător cu oamenii”. Dialogul cu oamenii, contactul direct cu aceştia, să stăm împreună şi să discutăm, să căutăm şi să găsim soluţiile pentru rezolvarea problemelor. Aceasta cred că este esenţa strategiei pe care suntem chemaţi să o adoptăm dacă dorim să fim eficienţi, nu doar petiţii şi manifestaţii, deşi nu sunt inutile nici acestea, dar nu în exclusivitate!
Cred cu convingere că USL este o alianţă a înţelepciunii, o alianţă a unor lideri inteligenţi, curajoşi şi pragmatici, o alianţă a victoriei în beneficiul oamenilor, iar rezultatele deja încep să se întrevadă: întregirea pensiilor, majorarea salariilor etc.

Prof. Nicolae Ota

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI