De ce nu se dorește eliminarea plafonării la gaze? Asociația Energia Inteligentă: „Plafonarea după 2023 a funcționat ca un împrumut fără dobândă pentru stat, garantat de consumatori”

De ce nu se dorește eliminarea plafonării la gaze?

Plafonarea în forma în care este aplicată în ultimii ani este convenabilă statului și unor actori de pe piață. De aceea nu se dorește eliminarea plafonării la gaze. Plafonarea prețurilor la energie și gaze, introdusă inițial ca o măsură de protecție pentru populație în timpul crizei energetice din 2022-2023, a încetat să mai funcționeze ca un instrument social real, atrage atenția Dumitru Chisăliță, președintele Asociația Energia Inteligentă.

Citește și: Ministrul Energiei, declarații superoptimiste: „Am mare încredere că după 31 martie nu o să avem creşteri de preţuri la gaz”

„În timpul crizei energetice (2022 – 2023), majoritatea statelor europene au făcut un lucru firesc: au împărțit costul crizei între stat, furnizori și consumatori. Au redus taxe, au tăiat din încasări bugetare și au acceptat pierderi temporare pentru a proteja populația și economia. Statul român a ales opusul. În loc să reducă presiunea fiscală și să asume o parte din șoc, statul a speculat criza pentru a-și crea propriul cash-flow, plafonarea prețurilor a fost folosită ca instrument de finanțare mascată, după anul 2023.

Plafonarea nu a mai fost o măsură reală de protecție socială pentru gaze, după anul 2023. A fost o operațiune de finanțare mascată a statului român, construită pe amânări, datorii ascunse și transfer de costuri către consumatorii finali.

Statutul a promis bani furnizorilor. Nu i-a plătit. Furnizorii s-au împrumutat la bănci ca să susțină schema impusă prin lege. Iar costul acestor împrumuturi nu este suportat de statm, cel care a împins să fie făcute, ci va fi recuperat, discret, de la populație.

În Europa, criză energetică a fost tratată ca o urgență socială. În România, a fost tratată ca o oportunitate bugetară. Statutul român nu a împărțit povara crizei. A transferat-o în fapt mascat și în timp populației, în timp ce și-a protejat propriile încasări, necesare pentru toate găurile negre ale administrației românești.

Plafonarea prețurilor la gaze dincolo de anul 2023, nu a redus costurile. Le-a amânat. Nu a fost solidaritate. A fost inginerie financiară bugetară. Nota de plată vine acum. Și, ca de obicei, nu va fi achitată de cei care au luat decizia, ci de oameni”, precizează Dumitru Chisăliță.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI