De ce a pierdut Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia procesul pentru Biblioteca Batthyaneum – Motivarea Curții de Apel Alba Iulia

Curtea de Apel Alba Iulia a motivat hotărârea prin care a respins acțiunea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia privind restituirea în natură a clădirii în care funcționează Biblioteca Batthyaneum, precum și a bunurilor mobile din interiorul acesteia.

Este vorba despre fondul de carte, fondul manuscriselor, fondul incunabulelor, colecția de obiecte liturgice, arhiva Capitlului romano-catolic de Alba Iulia și a conventului de Cluj, observatorul astronomic cu toată dotarea, colecția de picturi, colecția de vestimentație ecleziastică, colecția de minerale, colecția de numismatică, mobilierul. Instituția religioasă a ”atacat” în instanța de contencios administrativ și a solicitat anularea deciziei prin care Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparţinut cultelor religioase din România a respins, în septembrie 2015, cererea acesteia de retrocedare în natură a bunurilor mobile și imobile din cadrul Bibliotecii Batthyaneum.

Curtea de Apel a constatat că imobilul în care funcționează Observatorul Astrologic și Biblioteca Batthyaneum, împreună cu colecțiile de obiecte, carte și documente, evidențiate în inventarele depuse, au constituit patrimoniul Fundației Batthyaneum, așa cum rezultă fără dubiu din traducerea testamentului contelui episcop Ignațiu Batthyany, redactat la 31 iunie 1798, document tradus de prof. dr. Ioan Aurel Pop și prof. dr. Buzogany Desideriu, desemnați ca experți traducători de către părțile din proces.

*Încheiere de carte funciară, contestată de Episcopia Romano-Catolică

”Prin adresa nr. 5029/11.03.1960 emisă de către Sfatul Popular al Raionului Alba – Comitetul Executiv s-a solicitat Tribunalului Popular al Raionului Alba – Secția Carte Funciară, întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului român, cu motivarea că «Fundația Batthyaneum nu mai există și nu mai este persoană juridică, așa cum prevede art. 26 din Ordonanța nr. 31/1954».

Conform încheierii de carte funciară nr. 296/11.03.1960, înscrisă la poz. B21 în CF nr.559 a localității Alba Iulia, în baza adresei nr.5029/1960 a Sfatului Popular al Raionului Alba – Comitetul Executiv și în conformitate cu dispozițiile art. 26 și 53 din Decretul nr. 31/1954, imobilul de sub nr. de ordine A.I.3., cu nr. top. 1973/1, se transcrie în cartea funciară nr. 6193 nou înființată, în favoarea Statului Român. Încheierea de carte funciară prin care s-a întabulat dreptul de proprietate al statului român asupra imobilului cu nr. top. 1973/1, a fost contestată de către Episcopia Romano-Catolică din Alba Iulia, care printre alte motive de recurs invocă o posesiune exercitată timp de 170 de ani, posesie care i-ar conferi un drept de proprietate dobândit prin uzucapiune, așadar la momentul preluării se recunoaște fără dubiu că proprietatea imobilului nu aparținea bisericii, așa cum se susține, fără suport probator, în cauză.

Prin Decizia civilă nr. 6226/19 decembrie 1961 pronunțată de Tribunalul Regional Hunedoara-Deva a fost respins definitiv recursul declarat împotriva încheierii nr. 296/1960”, se precizează în documentul Curții de Apel, publicat pe site-ul rolii.ro. Instanța susține, în continuare, că, din analiza actelor depuse rezultă fără nici un dubiu că proprietarul tabular este Institutul Observatorului Astrologic Romano-Catolic Alba Iulia.

”Susținerea reclamantei că acesta nu putea să revendice bunul imobil și bunurile mobile care erau în proprietatea lui până la deposedare deoarece această entitate nu mai există, confirmă situația de fapt care a condus la întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului român motivat de împrejurarea că Fundația Batthyaneum nu mai există și nu mai este persoană juridică. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă în mod evident că la data preluării acestui imobil de către Statul Român, reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia nu-l deținea cu titlu de proprietar, așadar în mod corect cererea de retrocedare nr. 6458/28.02.2003, formulată în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, a fost respinsă”, se susține în motivare.

*Testamentul episcopului Batthyany, important, dar fără relevanță juridică

Curtea de Apel Alba Iulia mai afirmă că Arhiepiscopia avea obligația de a proba existența dreptului său de proprietate asupra imobilului în discuție la data preluării acestuia de către Statul Român.

”Din înscrierile cărții funciare nr. 559 în extenso se constată că primul proprietar al imobilului este Observatorul astronomic înscris cu titlu de posesor la localizare, iar faptul că Arhiepiscopia Romano-Catolică este o autoritate bisericească superioară de care «a aparținut» acesta, nu echivalează cu recunoașterea în favoarea acestei autorități a calității de proprietar asupra imobilului în discuție, contrar susținerilor reclamantei”, se afirmă în document. Arhiepiscopia Romano-Catolică și-a fundamentat pretențiile pe faptul că prin testamentul redactat la 31 iulie 1798, episcopul Batthyany Ignațiu a donat Biblioteca și Institutul Batthyaneum, Bisericii și Provinciei Transilvania, încredințând, astfel, în opinia reclamantei, conducerea bibliotecii și dreptul de dispoziție asupra bunurilor mobile și imobile, în totalitate, Bisericii.

”Fără a nega importanța istorică și culturală a Testamentului Episcopului Batthyany, instanța constată că față de cele anterior reținute, din punct de vedere juridic acest act nu are nicio relevanță probatorie atâta timp cât atestă o situație faptică și juridică la data de 31 iulie 1798, or litigiul dedus judecății se raportează la întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului român conform încheierii de carte funciară nr. 296 din data de 11.03.1960. Susținerea reclamantei că între anii 1798 și 1947 Episcopia Romano-Catolică a fost singurul posesor și proprietar al Bibliotecii și al Institutului Astronomic iar prin actul administrativ din 1960 s-a procedat la o preluare abuzivă de către stat, nu poate fi primită, fiind contrazisă tocmai de înregistrările din cartea funciară a imobilului în litigiu”, se mai precizează în motivarea deciziei din 4 iulie 2018. Curtea mai constată că sistemul de publicitate imobiliară și înființarea cărților funciare la data de 28 mai 1878 a fost reglementat în a doua jumătate a secolului XIX de legislația austriacă și ungară până la apariția decretului lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la CF, și a fost aplicabil provinciilor din Ardeal.

Instanța a reținut, la analiza cărții funciare nr. 559, că imobilul a fost înscris în proprietatea Observatorului Astronomic Romano-Catolic Alba Iulia, în cotă de 1/1 părți, de la localizare, adică de la 1878, momentul înființării sistemului de publicitate imobiliară, iar dacă acest imobil se afla atunci în proprietatea și posesia Episcopiei Romano-Catolice, așa cum se susține, ar fi trebuit să fie declarat și înregistrat în CF cu o atare situație juridică.

”În concluzie, Curtea constată că reclamanta nu a probat faptul că imobilul a cărui retrocedare o solicită ar fi existat în patrimoniul său la data când s-a dispus trecerea lui în proprietatea Statului Român, astfel că argumentele sale legate de nevalabilitatea preluării imobilului nu sunt relevante în contextul în care nu a dovedit existența titlului său, prin urmare contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 3509 din data de 16.09.2015 emisă de Guvernului României – Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparţinut cultelor religioase din România, va fi respinsă ca neîntemeiată”, se concluzionează în document.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI