„Dansez pentru mine!”

O vorbă sfântă pe la noi, spune că românul s-a născut poet. Şi emisiunea de la PRO TV ne-a arătat că locuitorii plaiurilor mioritice sunt chiar mai talentaţi decât ne-am fi putut închipui. Aveam oarece dubii în privinţa politicienilor. Eram aproape convins că doar Radu Mazăre le are cu samba do Brazil. Şi iar m-am înşelat amarnic. Recent, un pedelist cu nume preţios şi declaraţii demne de „copiii spun lucruri trăznite”, a dat lovitura. Nu, n-a iniţiat cine ştie ce proiect de lege, n-a adunat societatea civilă în jurul vreunei idei şi nici n-a câştigat un proiect european. Pentru o clipă am simţit că natura s-a oprit din cursul ei firesc, iarba nu mai creşte preţ de un minut-două, că păsărelele nu mai cântă, talazurile mării nu mai spală nisipul plajelor şi vântul nu mai şuieră prin păpuriş. Toată lumea s-a oprit din ceea ce avea de făcut şi s-a uitat siderată la politicianul dansator, Edmond Tălmăceanu, pe numele său, un consilier cu gura mare la nu ştiu ce primărie din Capitală, propus pentru funcţia de prefect al celui mai mare oraş al ţării, dar căruia îi prezic un viitor strălucit!
Deci, domnul Tălmăceanu a dansat pe Michael Jackson, de s-a rupt într-o emisiune a ridicolului televizat, chestie deja reluată de suficiente ori, apoi plasată pe YouTube, încât pe noi să ne apuce ameţeala şi pe dumnealui să-l cunoască tot poporul. Nu mai miră pe nimeni această revărsare de talent nativ, pentru că, în ultima vreme, oamenii politici au demonstrat că au veleităţi de cântăreţi, dansatori, recitatori şi fotbalişti. Evident, numai în faţa camerelor de luat vederi. Vremea în care oamenii politici se retrăgeau în liniştea birourilor să scrie cărţi, vezi analizele lui Ion Iliescu şi trilogia lui Emil Constantinescu, au apus de mult. Nici muzeele cu hărţi arondate zonelor de numărat ouăle nu se mai poartă.
Totul s-a schimbat în topul preferinţelor, în momentul în care un preşedinte a dansat cu buricul din faţa domniei sale, punând genunchiul în podeaua restaurantului. Vectorul afirmării publice s-a orientat brusc într-o cu totul altă direcţie. Spectacolele oferite de Vadim din spatele ochelarilor de soare s-au răsuflat şi ele. Până şi chitara lui Ludovic Orban nu mai avea niciun ecou. Fie vorba între noi, peneliştii au cam alunecat către alte activităţi ceva mai intelectuale, mai casnice, greu de mediatizat. Doar Norica Nicolai ce-a făcut baie îmbrăcată, în direct, la o oră de maximă audienţă. Melodiile lui Mircea Geoană, coasa şi cureaua lui Boc, suficient de lată pentru a cuprinde atâtea mandate de prim-ministru, au fost sursa de inspiraţie pentru realizatorii emisiunii de mare succes „Românii au talent”, care încă nu-şi făcuse loc în grila de programe.
Şi pe această penurie de talente autentice manifestate şi cu dorinţă de afirmare publică, în acest mediu sufocat de discuţii sterile despre recesiunea economică, închiderea spitalelor şi creşterea aberantă a preţurilor, a venit ca o explozie de optimism dansul debordant al lui Edmond Tălmăceanu. Nu aveţi impresia că rostindu-i numele puteţi savura sonoritatea lui duală, o îngemănare fericită între oriental şi occidental, de alăturare armonioasă între est şi vest?
Acesta este prototipul politicianului român, nonşalant, decomplexat, dornic de afirmare, mereu tânăr şi neliniştit. Ce nevoie mai are de cuvinte? Se descurcă de minune doar cu jocul din glezne. Iată modelul ideal, care, începând de la anul, să ne reprezinte. Atât în aula Legislativului, cât şi în studiourile televiziunilor. Pentru că am uitat un amănunt esenţial: Tălmăceanu nu a ajuns în Casa Poporului, cu toate că dansează atât de bine. Vă daţi seama ce-ar ieşi dacă ar prinde un mandat? Iar dacă nu va merge în Parlament, măcar să-l vedem la „Dansez pentru tine”. Cu toate că, eu, am aşa o impresie, băieţii şi fetele de la emisiunea lui Bănică jr. şi Vântur, transpiră mai mult decât aleşii neamului…
Dumitru HENEGAR

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---