Cum să mai trăieşti? Zero pensie, zero ajutor de şomaj, zero avere şi ajutor de încălzire!

Mă numesc Constantin Nedelcu, sunt din comuna Ciuruleasa, sat Mătişeşti şi mă adresez dumneavoastră pentru a vă prezenta necazurile cu care mă confrunt. În anul 1997 am fost disponibilizat de la Exploatarea Minieră Roşia Montană şi mi-au spus că după terminarea şomajului voi ieşi la pensie – vorbe goale, aşa era dacă primeam grupa I de muncă de la fostul IFET Deva unde am lucrat peste 20 de ani ca tractorist forestier. Am lucrat şi la alte întreprinderi forestiere, tot ca tractorist (tafist), în condiţii grele de muncă, deci conform Hotărârii 620/1991 trebuia să mi se acorde grupa I de muncă. Ultimii 5 ani am lucrat la Exploatarea Minieră Roşia Montană. Ar fi peste 30 de ani de muncă în grupa I. Am 64 de ani şi am rămas 13 ani fără pâine, fără nici un venit, soţia mea are 57 de ani, a lucrat peste 20 de ani la secţia de covoare din Abrud, în mediu toxic (pentru că lâna din care se confecţionau covoarele era vopsită cu culori pe bază de plumb), dar nu are nici o pensie. Nu am avut bani să luăm pensie de boală; cunosc nişte vecini care sunt sănătoşi şi apţi de muncă, dar au pensie de boală, sunt sute de mii de astfel de persoane în ţară. Ruşine pentru România în care hoţia şi corupţia sunt o obişnuinţă. Mă bucuram că ies la pensie la împlinirea vârstei de 62 de ani, dar mă trimit de la unu la altul, iar acum vârsta de pensionare s-a prelungit la 65 de ani, dacă ajung să-i împlinesc o să-mi spună că iar s-a prelungit vârsta la…80 de ani, noroc bun. Din cauza trepidaţiilor din perioada în care am lucrat pe tractor coloana vertebrală mi-e distrusă, iar stomacul, ficatul, rinichii şi inima merg şi ele rău. Acum picătura care a umplut paharul sunt ajutoarele care s-au dat la Primăria Ciuruleasa, produse alimentare de la Comunitatea Europeană, la care eu şi soţia mea nu avem dreptul. Primesc cei care au venituri mai mici de 400 lei sau ajutor de şomaj, noi care nu avem pensie, şomaj, avere, practic nici un mijloc de existenţă nu avem dreptul la aşa ceva. Trebuie să murim, am fost o generaţie de sacrificiu pentru România şi acum suntem muritori de foame. Poate citeşte şi domnul prefect aceste rânduri, mă rog la Dumnezeu să nu o iau razna şi să-mi pun capăt zilelor! Depăşesc cu 0,5 ari suprafaţa de teren şi nu primesc ajutor de încălzire, terenul pe care îl deţin este sterp, neproductiv. Rog corpul de control al domnului prefect să vină la faţa locului să vadă că ceea ce spun eu este adevărat. Prefectul fiind reprezentantul Guvernului, îl rog să ia măsuri urgente să se rezolve problema cu pensia şi să pot primi ajutor de încălzire şi acele alimente de care am nevoie ca de aer. Sunt nevoit să fac un memoriu la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, să cer ca un stat european să-mi acorde protecţie, pentru că în ţara mea, cu peste 30 de ani munciţi sunt muritor de foame. Cine citeşte aceste rânduri sigur nu crede că aceasta se întâmplă în România secolului 21!

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News