Cum era sărbătorit Crăciunul la curțile domnitorilor români

Nașterea Domnului a fost sărbătorită întotdeauna cu mare fast în țara noastră, dar mai ales la curțile domnești din Țara Românească și Moldova. Potrivit mărturiilor păstrate până astăzi, fie de la cronicari pământeni, fie de la pelerini străini, în preajma Crăciunului, domnitorii din țările române erau foarte darnici. A rămas consemnat faptul că, în ziua de Crăciun, după ce participau la slujba Sfintei Liturghii, domnitorii români dăruiau celor de la curte, sfetnicilor și boierilor, precum și clerului și celor săraci, tot felul de daruri.

Cum era sărbătorit Crăciunul în curțile domnești ?

Potrivit pelerinului Paul de Alep, arhidiaconul sirian care l-a însoțit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, în călătoriile sale, prin Țările Române, în ajunul Nașterii Domnului se organizau vânători spectaculoase, la care participau mii de oameni, pentru a se obține vânatul necesar pregătirii celor mai bune mâncăruri, pentru mesele domnești de Crăciun.

Tot în ajunul Crăciunului, oastea țării se aduna la Curtea Domnească, unde cânta din instrumente de tot felul și din tobe, în timp ce domnitorul ședea în turnul porții, de unde asculta cântarea.

În timpul domniei lui Matei Basarab, cu puțin timp mai înainte de Crăciun, episcopii și stareții mănăstirilor obișnuiau să vină la Curte, spre a închina domnitorului felurite daruri. Cu această ocazie, ei rămâneau la Curte până după sărbătoarea Botezului Domnului, participând la toate slujbele și adunările care aveau loc.

După slujbă, întorcându-se la Curte, domnitorul dăruia veșminte tuturor celor aflați în slujba sa, de la dregători și până la soldați. Unora le dăruia lucruri scumpe, din mătase, iar altora le dăruia lucruri simple, din lână. După împârțirea darurilor, toți cei adunați petreceau împreună, mâncând și cântănd.

Era obiceiul ca mitropolitul să binecuvinteze mesele întinse de domnitor, atât cele pentru boierime, cât și cele pentru cei săraci și călători. Aceste mese erau deosebit de bogate, fiind încărcate cu tot soiul de mâncăruri și împodobite cu aur și argint. Fiecare mâncare era prezentată mai întâi domnitorului, care își dădea cu părerea, în timp ce tobele și tunurile zguduiau locul.

În ziua de Crăciun, după slujbă, domnitorul împărțea daruri de mâncare și haine tuturor cerșetorilor și oamenilor săraci pe care îi găsea. În această zi, din nou, boierii și oamenii de rând petreceau împreună, mâncând și cântând. Mai apoi, în timpul prânzului, domnitorul avea obiceiul de a trimite mâncăruri dintre cele mai alese tuturor acelora pe care îi cinstea.

În aceste zile, la domnitor veneau toți marii demnitari ai țării, care îi aduceau acestuia daruri scumpe, covoare scumpe și obiecte artistice din aur și argint. Odată cu primirea darurilor, marele logofăt, în numele tuturor, rostea un cuvânt de mulțumire și îi ura domnitorului toate cele bune. Mai apoi, ducea ce toți demnitarii, îi sărutau mâna domnitorului, acesta le spunea câteva cuvinte blânde, încredințându-i că nu va conduce cu asprime, ci cu milă.

În ziua de Crăciun, cele mai mari daruri împărțite erau cele de împăcare și de iertare, precum mărturisește italianul Franco Sivori, care a petrecut doi ani în Țara Românească, alături de voievodul Petru Cercel (1583-1585), în timpul domniei sale: „Toți dușmanii se împacă, oamenii își fac daruri unul altuia și, de la cel mai mare și până la cel mai umil, toți vin la curtea principelui, pentru a i se închina (a-l cinsti), aducând daruri, care un lucru, care altul.”

Sursa: crestinortodox.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI