Criza mondială va lovi din nou

Lumea actuală, cu toate conflictele ei, cu toată brutalitatea ei distructivă, cu toată agresivitatea ei nu este mai bună, nici mai frumoasă decât lumea trecută. Nici omul nu s-a prea schimbat faţă de cel din vechime, este tot atât de brutal, violent, agresiv, avid de lucruri materiale şi mai ales, competitiv. El, omul, şi-a construit o societate după măsura acestor trăsături şi s-au adaptat foarte bine chiar şi românii la această nouă lume. După părerea mea nu este un semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă cum este societatea românească şi lumea, în general. O nouă criză va lovi lumea şi România, care nu mai este doar o criză economică ci şi o criză a conştiinţei omului.
Societatea de astăzi este compusă dintr-o serie de instituţii politice, sociale, religioase şi ocupaţionale care vor influenţa şi influenţează profund viaţa noastră de zi cu zi. Dintre toate instituţiile sociale în care ne-am născut şi în care trăim şi de care suntem condiţionaţi, sistemul monetar este cel mai important. Sistemul monetar, banii, în principiu, sunt una din cele mai nedisputate forme de credinţă. Toate lumea crede în puterea banului. Cu alte cuvinte, banii învârt lumea.
Într-o lume în care mor în fiecare zi 34 de mii de copii din cauza lipsei de mâncare, din cauza unor boli infecţioase care pot fi prevenite, într-o lume în care 50% din populaţia Terrei trăieşte cu mai puţin de 2 dolari pe zi, un lucru este foarte clar: ceva este greşit în această lume, ceva este „putred în Danemarca”, vorba bătrânului Will.
Complexitatea sistemului financiar mondial dar şi românesc este o „mască de ceară” pentru a ascunde una din cele mai paralizante structuri instituţionale care este sistemul financiar. Reprezentanţii de bază ai sistemului financiar mondial sunt Banca Mondială şi FMI, despre care am mai spus şi în alte articole că au arme secrete invizibile, nesesizate de populaţie, pentru a cuceri noi teritorii economice, inventând sclavia economică. Care sunt aceste arme? Sunt datoria perpetuă a unei ţări şi inflaţia monetară perpetuă care rezultă după aplicarea dobânzii la datorie care este din ce în ce mai mare. Dobânda la datorie este principala muniţie a FMI şi a Băncii Mondiale. Guvernele marilor puteri, corporaţiile şi băncile continuă să perfecţioneze această armă. În colimatorul acestor forţe se găseşte o ţară ca şi România care face un împrumut uriaş de bani pentru diferite lucrări de infrastructură care ajung tot la marile companii, iar exemplul concret sunt banii europeni pentru autostrada Transilvania care ajung la Bechtel, una din corporaţiile mari americane. Se iau în continuare bani cu dobândă mare pentru construirea de infrastructură, centrale electrice, autostrăzi, parcuri industriale pe care ţara respectivă nu o mai poate plăti şi atunci, ca şi în Grecia, se privatizează totul, dar mai ales întreprinderile de stat, se taie fondurile din educaţie şi sistemul sanitar, se distruge mediul (vezi Roşia Montană, cu cianuri) şi apoi se vinde ţara. Se măreşte decalajul dintre ţările bogate şi sărace, mai ales al PNB (produsul naţional brut), care la ţările bogate creşte la 40% iar la ţările sărace ca România la 17%.
Astăzi, în România şi în lume, este mult mai multă sclavie ca niciodată şi de aceea vorba nemuritorului Goethe: „Nimeni nu este mai înrobit decât cel care crede în mod greşit că este liber”.
dr. Mircea FRENŢIU,
medic primar chirurg

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI