CRIZA ECONOMICĂ ROMÂNEASCĂ

    Recesiunea economică mondială face milioane de victime şi pagube de miliarde de dolari. Peste faţa pământului, peste cele trei mari puteri economice ale lumii dar şi peste ţările mici ca România se abat probleme financiare grave. Chiar şi SUA trec prin momentele cele mai critice din istoria lor economică după „crah-ul” din 1929. Bursa de valori şi mai ales indicii Dow Jones şi Nasdaq fluctuează în repetate rânduri, rata şomajului a crescut simţitor şi mii de familii americane îşi pierd casele din cauza neachitării datoriilor la bănci. Acelaşi tsunami financiar loveşte Spania, Portugalia, Grecia, România dar şi ţările bogate ale Europei ca Franţa şi Germania. Sărăcia, mizeria şi oprimarea prelungită ale celor mulţi atrag după ele „lupta de clasă”. Grevele şi luptele sindicale iau amploare în toate ţările cuprinse de această „convulsie grand-mal” economică. Globalizarea informaţiei transformă populaţia nevoiaşă care are acces la mass-media într-o bombă cu explozie întârziată care abia aşteaptă să se autodetoneze. Grevele din Spania, Grecia, Portugalia, Argentina, Peru, Brazilia nu sunt decât rezultatul nedreptăţii şi al stilului extravagant de viaţă al celor bogaţi, afişat cu impertinenţă pe sticlele televizoarelor şi în general în toată mass-media mondială.
Aceste lucruri se întâmplă şi în România, moneda naţională se depreciază, banii lichizi sunt tot mai puţini şi, din păcate, politica prădătoare a patrimoniului naţional continuă,  presaţi de Banca Mondială şi FMI care ne obligă să vindem în continuare: Hidroelectrica, adică toate marile hidrocentrale construite cu sudoarea şi sângele poporului român, Nuclearelectrica, Transelectrica, Transgaz şi Romgaz, Poşta Română şi Tarom-ul. Dacă vindem şi aceste bunuri naţionale urmează apoi să ne vindem şi sufletul. Deja datoria externă a României la Banca Mondială este de peste 100 de miliarde de euro. Dacă vindem sursele de energie, cuprul şi aurul cu ce mai plătim această datorie?
Acum, după 22 de ani de la Revoluţia din 1989, starea economică şi socială a unei mari părţi din populaţia României este foarte precară şi ar trebui să dea de gândit guvernanţilor noştri. Ar trebui luate măsuri economice şi sociale bine chibzuite şi cât mai repede cu putinţă. Mărirea în două tranşe a salariilor bugetarilor şi în paşi scurţi a pensiilor sunt primele măsuri foarte corecte care ar ajuta populaţia sărăcită, ar potenţa consumismul dar nu are nici un efect asupra locurilor de muncă şi al economiei, în general. Următorul pas al guvernanţilor noştri ar fi renegocierea acordului cu FMI în favoarea României. S-a tolerat prea mult credinţa că este natural şi firesc de a câştiga mult, prin muncă puţină şi de a te îmbogăţi repede prin afaceri cu statul. Câştigul, adică PIB-ul României, ar trebui să fie bine împărţit în aşa fel încât cea mai mare parte a populaţiei să nu mai trăiască în mizerie şi sărăcie care duce la dezordine şi anarhie socială. Sunt convins că guvernul României va contribui decisiv la organizarea vieţii economice, politice şi sociale, nerepetând aceleaşi greşeli şi abuzuri din trecutul apropiat ce au ruinat România şi au adus-o la marginea prăpastiei. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dr. MIRCEA FRENŢIU

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---