Creșterea taxelor și reducerea cheltuielilor vor afecta serios economia României. Profesor de economie: Statul a economisit banul public, însă a avut „grijă” să îngroape sectorul privat

Creșterea taxelor și reducerea cheltuielilor vor afecta serios economia României. Profesor de economie: Statul a economisit banul public, însă a avut „grijă” să îngroape sectorul privat

Creșterea taxelor și reducerea cheltuielilor nu reprezintă o rețetă de dezvoltare și va afecta serios economia României. Efectul acestor politici mioape de stabilizare a finanțelor publice dăunează creșterii economice și bunăstării generale. Altfel spus, România ia acum niște pastile care au efecte adverse cât se poate de serioase, este de părere profesorul de economie Bogdan Glăvan.

”Creșterea taxelor și reducerea chestuielilor – perechea asta nu reprezintă o rețetă de dezvoltare. Este, de fapt, ce s-a întâmplat și în 2010 pe timpul lui Boc, ce s-a întâmplat în Grecia și în alte state care au aplicat viziunea „contabilicistă”, reducționistă, a FMI. Rezultatul nu poate fi diferit. Dacă ne uităm la Grecia, după ce a aplicat această rețetă are două decenii pierdute; PIB/locuitor încă nu a ajuns la nivelul înregistrat în 2008. Rețeta va afecta serios economia României. Voi explica de ce.

Care este boala României? Irosirea de resurse în sectorul public. Care trebuie să fie soluția? Eficientizarea sectorului public, reducerea risipei, care să elibereze resurse pentru sectorul privat. Se întâmplă asta acum în România? Nu.

Citește și: Bogdan Glăvan: „Decizia Consiliului UE nu spune că trebuie să mărim TVA. Toți politicienii care afirmă altceva nu fac decât să mintă ca o gazetă sovietică”

Ce se întâmplă acum în România și ce s-a întâmplat în Grecia și ce s-a întâmplat și în 2010 în România* este că statul a redus cheltuielile publice simultan cu faultarea sectorului privat. Adică a economisit banul public, însă a avut „grijă” să îngroape sectorul privat. A eliberat resurse din sectorul public, însă nu a permis absorbția acestora în sectorul privat. Dacă mărești considerabil taxele, atunci sectorul privat nu are cum să absoarbă aceste resurse.

Cel mai simplu exemplu este cel referitor la forța de muncă. Reducerea personalului din sectorul public ar trebui urmată de creșterea angajării în sectorul privat. Asta înseamnă să muți resursele. Asta înseamnă să închizi robinetul risipei, care împiedică economia să își atingă potențlalul. Însă dacă simultan mărești poverile pe sectorul privat, atunci vei genera un blocaj. Cine să creeze locuri de muncă pentru a le compensa pe cele pierdute la stat? Antreprenorii care vor avea de plătit cele mai mari taxe din regiune?! Este absurd.

Efectul acestor politici mioape de stabilizare a finanțelor publice dăunează creșterii economice și bunăstării generale. Altfel spus, România ia acum niște pastile care au efecte adverse cât se poate de serioase.

La antipozi, vedem Argentina. Acolo, un economist mai deștept a reușit să ducă țara de la hiperinflație la stabilitate monetară și să elimine deficitul bugetar într-un singur an de zile, realizând una din cele mai acute macrostabilizări și ajustări bugetare din istoria omenirii, fără să afecteze creșterea economică, practic. Rara avis.

Asta este diferența dintre cineva care se uită doar la buget și cineva care se uită la economie în ansamblu. Asta e diferența între niște conțopiști financiari și cineva care stăpânește știința economică.

Economia nu este sortită să băltească. Economia nu este sortită să aibă decenii pierdute. Economia nu este sortită să crească anemic sau să intre în recesiune, în contextul celui mai mare ajutor extern din istorie. Acestea sunt efectele intervenționismului, ale politicilor greșite. Dacă torni sare la rădăcina unui pom, el se va chinui să crească – e atât de simplu. Și nu poți să spui că torni sare de dragul lui, ca să-l scapi de nilște omizi sau de mai știu eu ce.

Comparația cu momentul 2010 nu este perfectă, dar rămâne valabilă. În 2010 sectorul privat venea după o expansiune nesustenabilă, după un bubble provocat de creditarea artificial de ieftină. Contracția lui era inevitabilă. De fapt, în 2010 România avea de rezolvat, simultan, o dublă problemă de alocare: mutarea resurselor de la stat la privat și mutarea resurselor din sectoarele putrede ale sectorului privat către cele eficiente. Prin comparație, astăzi sectorul privat nu este supra-extins. Din contră, el a suferit mai multe creșteri de taxe și este deja comprimat”, a scris Glăvan pe platforma X.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI