Cimitirul „Bellu” al Ardealului: Locul de veci a mai multor figuri importante din istoria României, în cimitirul din Blaj

Cimitirul „Bellu” al Ardealului: Locul de veci a mai multor figuri importante din istoria României, în cimitirul din Blaj

Cel mai vechi cimitir din muncipiul Blaj întruchipează un adevărat „Bellu” al Ardealului, unde își dorm somnul de veci unele din cele mai mari personalități din istoria României.

Sunt îngropaţi aici, printre alţii, părintele filologiei româneşti, Timotei Cipariu, tribunul paşoptist Ioan Axente Sever, mitropolitul Alexandru Sterca Şuluţiu şi Ioan Micu Moldovan, autorul „Pronunciamentului de la Blaj”, Ioan Rusu, întemeietorul geografiei ştiinţifice româneşti, scriitorul Ionel Pop şi cărturarul Ştefan Manciulea.

Unele dintre monumentele funerare din cimitirul situat nu departe de centrul istoric al Blajului sunt adevărate opere de artă, dar necesită restaurare. Cimitirul nu este inclus în vreun tur turistic, dar cei care vor să viziteze monumentele din interior o pot face pe cont propriu.

Cunoscută sub numele de „Bisericuţa grecilor”, cea mai veche biserică din „Mica Romă”, construită pe locul unei vechi lăcaş de cult de lemn, între 1760 şi 1770, este situată în apropiere de Piaţa 1848, nu departe de catedrală.

Cărturarul Ştefan Manciulea a fost de părere că „Bisericuţa grecilor” îşi trage numele de la macedo-românii care trăiau în oraşele Imperiului Austriac, numiţi şi greci. Este posibil ca aceşti „greci” care trăiau la Blaj să se fi ocupat în mod special de întreţinerea bisericuţei, fapt care i-a adus şi numele. O altă variantă ar fi ca „Bisericuţa grecilor” să fie denumită astfel după negustorii macedo-români care ar fi contribuit financiar la înălţarea ei.

Monumentele funerare ale lui Ioan Axente Sever şi Alexandru Sterca Şuluţiu sunt impunătoare, lângă locurile de veci ale acestora aflându-se şi mormintele lui Timotei Cipariu şi Ioan Micu Moldovan, acesta din urmă fiind însă unul modest, cu o simplă cruce de lemn, dar bine îngrijit.

Un alt monument funerar impozant din micul cimitir din Blaj este cel al canonicului Basiliu Raţiu de Noşlac (1783 – 1870), paşoptist şi semnatar al „Pronunciamentului de la Blaj”, din 1868, şi fondator al primei şcoli româneşti din Turda. El este cel care a propus ridicarea unui monument pe Câmpia Libertăţii în amintirea evenimentelor din mai 1848.

Academiei Române şi, de asemenea, unul dintre pionierii ziaristicii româneşti din Transilvania. A fost preşedinte al ASTRA. Cunoştea 12 limbi străine, printre care ebraica, persana şi turca. A participat la Revoluţia de la 1848 – 1849 din Transilvania.

Bun prieten cu Timotei Cipariu, cărturarul Ioan Micu Moldovan (1833-1915) a fost autorul mai multor manuale de istorie şi geografie a Transilvaniei. Membru al Academiei Române, Ioan Micu Moldovan a fost şi membru fondator şi preşedinte al ASTRA. A fost principalul autor al „Pronunciamentului de la Blaj”, act prin care se protesta împotriva încorporării Transilvaniei la Ungaria. Ioan Micu Moldovan a susţinut mişcarea memorandistă (1892-1894), iar în 1908 a semnat, alături de alte personalităţi, „Memorandumul de la Blaj”, un protest faţă de legea lui Aponnyi, care viza maghiarizarea prin intermediul şcolilor.

Unul dintre liderii paşoptişti, Ioan Axente Sever (1821 – 1906) a participat activ şi la mişcarea de rezistenţă dusă, alături de Avram Iancu, în Munţii Apuseni. A murit la Braşov, dar i s-a respectat dorinţa să fie înmormântat la Blaj. Alături de monumentul de marmură neagră al lui Ioan Axente Sever se află mormântul lui Alexandru Sterca – Şuluţiu (1794 – 1867), episcop şi primul mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma.

Tot în cimitirul de la Blaj este înmormântat şi traducătorul şi poetul Ioan Rusu (1811 – 1843), vicepreşedinte al ASTRA. Este autorul primei lucrări româneşti de geografie, „Icoana pământului”, apărută în 1842.

Alături de soţia şi de fiul său, odihneşte avocatul şi scriitorul Ionel Pop (1889 – 1985), care a fost unul din cei patru secretari ai Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. A fost căsătorit cu Margareta Hodoş, din Blaj, prima femeie cu doctorat din Transilvania până la Unirea din 1918.

Geograf şi istoric, Ştefan Manciulea (1894 – 1985) a fost distins, în 1934, cu premiul „Udrişte Năsturel” al Academiei Române. Este autorul lucrării „Graniţa de Vest”. Datele din acest volum au fost utilizate pe parcursul tratativelor româno-maghiare de la Turnu Severin, din august 1940, şi la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris, din 1947, atunci când a fost recunoscut dreptul României asupra Transilvaniei de Nord, cedat Ungariei în 1940. Odată cu instaurarea regimului comunist, Ştefan Manciulea a fost aruncat în închisoare în două rânduri ca deţinut politic. Cu greu şi-a găsit apoi un loc de muncă. A fost „îngrijitor de parc” la Sanatoriul TBC din Blaj până la pensionare.

Cimitirul adăposteşte multe alte morminte ale unor călugări şi cărturari din timpurile de început ale Blajului.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News