Ceaiul, cu lămâie sau fără? Cum trebuie procedat. Sfaturi utile

Ceaiul, cu lămâie sau fără? Cum trebuie procedat. Sfaturi utile

O felie de lămâie poate schimba mai mult decât gustul. Dar nu transformați ceașca de ceai într-un „medicament”: dovezile arată beneficii reale ale ceaiului, însă și câteva capcane pe care ritualul zilnic le ascunde.

„Cu lămâie sau fără?” pare una dintre acele întrebări culinare fără miză. Pentru nutriție, însă, răspunsul este ceva mai interesant. Ceaiul conține polifenoli și alte substanțe bioactive, iar adăugarea de lămâie modifică mediul chimic al băuturii. În anumite condiții, vitamina C și aciditatea lămâii pot favoriza păstrarea sau activitatea antioxidantă a compușilor din ceai. Dar beneficiul nu este unul magic și nici nu transformă orice cană de ceai într-un elixir.

O analiză amplă, publicată în 2024 și bazată pe 38 de cohorte prospective, cu aproape 2 milioane de participanți, a găsit o asociere între consumul moderat de ceai și un risc mai mic de mortalitate generală și cardiovasculară. Autorii au observat cele mai favorabile asocieri în jurul a 1,5–2 căni pe zi pentru unele dintre rezultate. Important: sunt date observaționale, deci nu demonstrează că ceaiul, singur, este cauza reducerii riscului.

Lămâia: mai mult decât aromă?

Există un argument chimic pentru adaosul de lămâie. Vitamina C, sau acidul ascorbic, are propriile proprietăți antioxidante și poate influența comportamentul polifenolilor din ceai. Un studiu experimental a arătat că adăugarea acidului ascorbic a crescut capacitatea antioxidantă măsurată a ceaiului negru și verde. Rezultatul a fost obținut în laborator, ceea ce înseamnă că nu trebuie tradus automat în „lămâia previne bolile”, dar susține ideea că adaosul nu este complet neutru.

Alte experimente au analizat chiar efectul sucului de lămâie asupra compoziției ceaiului. Concluzia generală este că aciditatea și vitamina C pot modifica extracția și stabilitatea unor compuși ai ceaiului. Efectul depinde însă de tipul de ceai, temperatură, timpul de infuzare și cantitatea de lămâie.

Așadar, dacă vă place ceaiul cu lămâie, nu există un motiv științific serios să renunțați la acest obicei. Din contră, există mecanisme plauzibile prin care lămâia poate completa profilul băuturii.

O problemă importantă: fierul

Aici povestea devine mai puțin intuitivă.

Ceaiul, în special datorită taninurilor și altor polifenoli, poate reduce absorbția fierului non-hemic — forma de fier întâlnită în principal în alimentele vegetale. Experimente pe oameni au demonstrat acest efect, inclusiv atunci când ceaiul este consumat împreună cu masa.

În același timp, vitamina C are efectul opus: favorizează absorbția fierului. Cercetările asupra meselor bogate în fier arată că acidul ascorbic și alți factori din citrice pot crește absorbția fierului.

Asta nu înseamnă că o felie de lămâie „anulează” automat efectul ceaiului asupra fierului. Cantitatea de vitamina C dintr-o ceașcă obișnuită de ceai cu puțină lămâie poate fi mult mai mică decât dozele folosite în experimente, iar efectele depind de întreaga masă și de statutul nutrițional al persoanei.

Concluzia practică este mai simplă: dacă există risc de deficit de fier, ceaiul foarte aproape de mesele principale nu este cea mai bună combinație, indiferent dacă are sau nu lămâie. O revizuire a literaturii subliniază că efectul taninurilor asupra absorbției fierului este evident în studiile de biodisponibilitate, dar impactul pe termen lung asupra statusului de fier este mai complex.

Ceaiul bun nu trebuie băut clocotit

Există însă o regulă mai importantă decât disputa „lămâie sau fără lămâie”: nu-l beți extrem de fierbinte.

O amplă analiză-umbrelă a meta-analizelor a găsit că beneficiile asociate consumului obișnuit de ceai sunt, în general, mai numeroase decât efectele nefavorabile, dar a identificat o problemă pentru ceaiul consumat la temperaturi foarte ridicate. Consumul de băuturi peste aproximativ 55–60°C a fost asociat cu un risc mai mare pentru unele cancere ale tractului digestiv. Din nou, este vorba în principal despre asocieri epidemiologice, nu despre dovada că temperatura provoacă singură cancer.

Cu alte cuvinte, lăsați ceașca să se răcească puțin. Este un gest probabil mai relevant pentru sănătate decât obsesia pentru numărul exact de picături de lămâie.

Verde sau negru?

Ambele tipuri de ceai provin din aceeași specie, Camellia sinensis, dar procesarea le schimbă compoziția. Ceaiul verde este mai bogat în anumite catechine, în timp ce ceaiul negru conține proporții mai mari de teaflavine și tearubigine.

Meta-analizele au găsit asocieri între consumul de ceai și rezultate cardiovasculare favorabile. O analiză publicată în 2026, care a inclus 14 studii și aproape 959.000 de participanți, a raportat o reducere de aproximativ 11% a riscului de boală coronariană la cei aflați în categoria cu cel mai mare consum de ceai negru. Dar și aici există heterogenitate între studii și nu poate fi afirmată o relație cauză–efect doar pe baza cohortelor observaționale.

Iar când vine vorba despre cancer, tabloul este mult mai puțin spectaculos decât sugerează unele reclame. O meta-analiză a 113 studii prospective, cu peste 153.000 de cazuri de cancer, nu a găsit asocieri consistente între consumul de ceai și reducerea riscului pentru majoritatea localizărilor de cancer analizate.

foto: arhivă (cu rol ilustrativ)

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News