Cazurile sociale care sunt de competenţa lui Mugurel Sârbu, continuă să „curgă” spre ziarul „Unirea” – Apel disperat al unei mame care luptă să-şi păstreze copilul lângă ea!

De vreo două luni încoace am fost „năpădit” de diferiţi petenţi din Sebeş, în special dintre cei cu cazuri sociale nerezolvate acolo, la nivel local. Pe cei ce-l reclamau direct pe primarul Mugurel Sârbu i-am lăsat, ca să spun aşa, în aşteptare, până după alegeri, ca să nu mai poată spune onor edilul şef al Sebeşului că ducem vreo campanie împotriva lui. Alte cazuri sociale le-am rezolvat prin mijloace ce depăşesc atribuţiile noastre, intervenind pe la oamenii de afaceri ca să facem rost de bani sau, pur şi simplu, relaţionând în sprijinul lor, respectiv mediind între ei şi diferite instituţii ale statului. Iar atunci când aceste cazuri s-au rezolvat, nu ne-am împăunat şi nici nu am mai făcut „tapaj” în presă, tot ca să nu considere domnul Mugurel Sârbu că avem ceva cu el. Chiar dacă aceste cazuri, fireşte, erau de competenţa sa şi a angajaţilor domniei sale, de la Primăria Sebeş.
Această avalanşă de cazuri sociale din Sebeş către ziarul „Unirea” a fost pricinuită de rezolvarea de către noi a cazului Lăcrămioarei Bejinariu, din Lancrăm, femeia cu şapte copii care nu avea nici lumină şi nici căldură, nici bani de chirie şi nici ce pune pe masă. Cea care aştepta să fie evacuată pentru neplata chiriei către Primărie. Cea pe care primarul a trimis-o la mine, la „Unirea”, să-i rezolv eu problema. Cea pentru care domnul primar a găsit cu cale să mă acţioneze în instanţă. Ei bine, după ce am rezolvat-o, sebeşenii au prins curaj şi, în loc să mai meargă la Primărie, vin la ziarul „Unirea”… Aşa, de pildă, doamna Daniela Gavrilaş a apelat tot la noi iar acest caz nu suportă amânare. Este vorba despre o femeie care a crescut în aşezămintele sociale din Alba Iulia, fiind abandonată de părinţi încă pe când avea… 2 luni (în anul 1969). La 17 ani a luat viaţa în piept iar din anul 1986 locuieşte la Sebeş, cu chirie. La 26 de ani a rămas însărcinată iar în anul 1997 a născut un băiat. Pe vremea aceea femeia stătea într-un cămin de nefamilişti, iar administratorul a silit-o să renunţe la copil. Ca şi mama lui, copilul a crescut prin diferite aşezăminte sociale, încă de pe când avea doar 2 luni…
Încă de când a născut, din 1997, femeia s-a zbătut să obţină un acoperiş deasupra capului, unde să-şi poată creşte copilul. Pentru ea nu s-a găsit niciodată o locuinţă socială. Nici măcar în acel cămin de nefamilişti, unde erau, din câte ştim, vreo 80 de garsoniere. Nu se făcea gaură-n cer dacă una o primea această femeie necăjită, care îşi creşte singură copilul din anul 2003 încoace. Acum femeia lucrează la o reputată firmă de pază dar plăteşte pe chirie cam două treimi din salariul ei. Dar nu asta e, neapărat, problema. Doamna Gavrilaş a făcut nenumărate cereri şi petiţii către toţi primarii Sebeşului din 1997 încoace, dar fără rezultat. Nu a primit nici locuinţă socială, şi nici prin ANL. Problema este că fiul doamnei Gavrilaş a împlinit vârsta de 14 ani şi ar trebui să-şi facă buletinul. Dar unde, pe ce adresă? Că proprietarul locuinţei în care stă mama sa refuză să-l primească în spaţiu. Repetatele demersuri făcute către primarul Mugurel Sârbu s-au soldat, de asemenea, cu rezultat… zero! Şi cred că pentru domnia-sa ar fi fost uşor să găsească pe cineva care să-i primească pe cei doi în spaţiu „pro forma”, pentru a putea şi copilul să aibă buletin în regulă, cu aceeaşi adresă ca şi mama. Prin urmare doamna Gavrilaş a apelat la noi, iar noi vă rugăm pe dumneavoastră, cititorii noştri din Sebeş, să o ajutaţi, pentru a-şi putea păstra copilul alături de ea. Şi vă mulţumim cu această ocazie, pentru că răspundeţi, dumneavoastră, cititorii noştri fideli, întotdeauna, la apelurile noastre, ajutându-ne să rezolvăm cazurile sociale care nu au loc… pe agenda primarului!

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI