BAC-ul şi valorile noastre

Mulţi dintre noi am privit cu uimire rezultatele bacalaureatului din cele două sesiuni, am confruntat procente şi parcă nu ne venea să credem că starea învăţământului românesc e una jalnică. Oare chiar scoate tâmpiţi, cum ne spunea preşedintele Traian Băsescu? E vorba de examenul de maturitate al elevilor, care ne-a demonstrat că de fapt avem mai mulţi vinovaţi pentru dezastrul din învăţământ: începând cu mai marii din Ministerul Educaţiei, apoi dascălii, părinţii şi elevii. Vinovăţia aparţine sistemului, cel care i-a condus pe toţi elevii, pot nu pot, vor nu vor, pe acelaşi traseu educaţional, cel liceal, pentru a asigura materia primă a fabricilor de diplome. Nu este normal că, spre exemplu, examenul la limba şi literatura română este unic, atât pentru cei care au urmat specializarea filologie, având 4-5 ore de limba română pe săptămână, cât şi în cazul celor care au ales profilul tehnologic şi au studiat (limba română) mai puţine ore. Am parcurs subiectele şi e foarte clar că examenul pune accentul pe teoria literară şi istoria literaturii române, în loc să ţină seama de comunicare, scriere corectă, gramaticală. De ce trebuie să ştie cel care a ales o meserie – tehnician, ospătar, bucătar, constructor – intriga din Fefeleaga sau Răzvan şi Vidra? E greu de explicat la ce-i vor folosi toate comentariile şi analizele literare! La matematică, subiectele de bacalaureat sunt diferenţiate pentru cei care au ales profilul teoretic sau cel tehnologic, ultimele fiind mult mai uşoare. Nu e oare mai important să se verifice competenţele elevilor, gândirea critică, iniţiativa personală, creativitatea? Nu ar trebui să se renunţe la scheme şi şabloane, la toceală şi să se pună accentul pe judecata elevului? Din păcate, s-a făcut reformă în învăţământ, dar ea nu a adus rezultatele pe care le-am dorit cu toţii.
Profesorii, directorii şi inspectorii au şi ei partea lor de vină pentru eşecul BAC-ului din acest an. Tăierile aplicate salariilor profesorilor i-au determinat pe mulţi dintre ei să plece din sistem. Au venit alţii în locul lor, dar sistemul are de suferit din pricina deprofesionalizării. Apartenenţa la clientela politică a devenit o garanţie suficientă, nu mai e nevoie de evaluare. Rar mai întâlnim dascăli care-şi fac meseria cu dragoste, ştiu să se apropie de elevi, să-i convingă să înveţe. E şi aceasta o artă cunoscută de unii profesori şi tratată cu dezinteres de mulţi dintre ei. Şi cum „reforma” din învăţământ a „atins” la buzunar profesorii, cu timpul ei au lăsat, blazaţi, garda jos. Degeaba erau lansate semnale că învăţământul românesc este ineficient, inechitabil şi de slabă calitate. Zadarnic se spunea că statisticile internaţionale ne pun la colţ mereu. Nimeni nu a luat nici o măsură şi totul mergea….ca pe roate. O altă categorie a vinovaţilor pentru cutremurul din învăţământul nostru este cea a părinţilor şi elevilor, care nu au înţeles că fără muncă, adică învăţat, nu poţi să ajungi departe. Degeaba ai o diplomă dacă nu ştii să faci nimic! Adevărul este că trăim într-un sistem bolnav, dar reformat: profesorii sunt slab plătiţi şi vulnerabili, părinţii, la fel de slab plătiţi sau plecaţi în străinătate pentru a-şi întreţine familiile ori muncesc 10 – 12 ore pe zi, nu mai au timp să le mai ofere copiilor o educaţie şi puţini pot suporta costul meditaţiilor; elevii sunt victimele unei societăţi fără orizont, fără locuri de muncă, fără stimulente morale. Din păcate, nu ne putem motiva tineretul şi astfel valoarea sa se pierde. E foarte posibil ca examenul de bacalaureat de anul acesta să fi fost doar un foc de paie, iar în 2012, când au loc alegeri locale şi parlamentare, exigenţa să fie uşor…”îndulcită”.
Adriana DURIGĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI