Autonomia sărăciei

Problema reîmpărţirii administrativ-teritoriale a ţării a început să agite tot mai mult spiritele chiar în sânul coaliţiei aflate la guvernare. Astfel neînţelegerile dintre PDL şi UDMR pe această temă au ajuns luni până şi în presa americană (Washington Post). După cum se ştie, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a avertizat duminică,  într-o declaraţie făcută presei, asupra faptului că „ignorarea specificului etnic în chestiunea trasării noilor judeţe va duce conflictul direct în stradă”. (…) „Sunt convins că aşa cum în 1968, când Ceauşescu a făcut reforma administrativ-teritorială, secuii au ieşit în stradă, dacă cineva forţează acum dizolvarea comunităţii maghiare din zona Harghita, Covasna şi Mureş într-o zonă mai mare oamenii vor ieşi din nou în stradă”- a spus Hunor. Declaraţia acestuia  vine după ce, în urmă cu o săptămână, un alt membru marcant al UDMR, Tamaş Şandor – preşedintele Consiliului Judeţean Covasna spunea că „secuii pot merge până acolo încât să se ajungă la nesupunere civică”. „În prima fază vom protesta paşnic, apoi vom vedea”- a concluzionat Şandor. Aşa după  cum se cunoaşte  deja, liderii uniunii maghiare au o viziune diferită  cu privire la o eventuală reorganizare administrativ-teritorială a ţării, ei susţinând cu fervoare că în loc de cele 8 megajudeţe propuse de către PDL şi de preşedinte ar dori o altă variantă, cu 12 sau 14 judeţe, între care cele cu populaţie preponderent maghiară să fie regrupate  sub numele de Ţinutul Secuiesc.
Acum, dacă tot a fost pusă pe „tapet” această temă a unei noi reorganizări administrativ-teritoriale a României, deşi altele sunt cu adevărat  problemele românilor şi maghiarilor din această ţară, precum şomajul, inflaţia, respectiv  insuficienţa veniturilor  pentru a putea cât de cât trăi decent, aşa cum aberant mi se pare ca acest proiect să fie adoptat de Parlament în regim de urgenţă, fără o consultare prealabilă a populaţiei printr-un referendum naţional, cel puţin la fel de aberante mi se par şi pretenţiile liderilor UDMR şi ale altor organizaţii civice maghiare de a reface cu orice preţ Ţinutul Secuiesc. Să zicem, prin absurd, că în cele din urmă acestui ţinut îi va fi acordată autonomia. Vor trăi oare cu adevărat mai bine maghiarii din această zonă? Nici într-un caz. Asta deoarece, în afara zonei Târgu-Mureşului, actualele judeţe Harghita şi Covasna sunt printre cele mai sărace din ţară. O declaraţie în acest sens a fost făcută în aceste zile şi de către fostul ministru al Finanţelor şi Economiei, Varujan Vosganian care, între altele, a spus: „Judeţele Harghita şi Covasna nu ar putea trăi într-o formulă de autonomie de niciun fel, pentru că sunt dependente de fondurile de la Bucureşti, economia lor fiind bazată doar pe exploatarea lemnului şi a apei minerale”. (…) „Investiţiile străine nu au trecut Carpaţii, sunt judeţe sărace, cum sunt Vaslui sau Botoşani, dar şi Harghita şi Covasna. Nu înţeleg semeţia unor lideri ai UDMR, pentru că Harghita şi Covasna sunt printre cele mai sărace judeţe din România. Acolo, autorităţile maghiare au pus pe fugă toţi investitorii străini. Covasna şi Harghita trăiesc numai din păduri şi apă minerală. Nu poţi să ţii două judeţe în acest fel. Cele două judeţe au nevoie de Capitala  României şi de fondurile bugetare poate mai mult decât oricare alte judeţe”- a declarat fostul ministru al Economiei. Şi mă gândesc că ştie ce spune.
Cam aşa stau lucrurile  dacă cineva gândeşte într-adevăr cu capul şi nu cu altceva. Şi atunci de ce vor oare  liderii maghiari din România autonomia Ţinutului Secuiesc cu orice preţ? Doar pentru a-şi satisface  propriile ambiţii istorice, ale lor şi ale tot mai multor iredentişti maghiari?  În rest, populaţia de aici pe viitor poate să moară de foame? Liderii UDMR ar putea avea desigur asemenea ambiţii, deoarece de peste 20 de ani, de când se află în fruntea bucatelor ţării noastre, au avut grijă să-şi burduşească conturile cu milioane şi milioane de euro (vezi Verestoy Attila, Laszlo Tokes,  Marko Bela ş.a.m.d.) şi ar avea astfel cu ce să trăiască bine-mersi de aici încolo încă vreo trei vieţi!  Dar oare viaţa maghiarilor de rând, ca de altfel şi a românilor din acest ţinut,  care în marea lor majoritate sunt săraci lipiţi pământului,  nu mai contează deloc pentru ei?!
Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI