Alin Tomuș, sociolog: Timpul demonstrează clar că pentru o națiune puternică este nevoie de consolidarea culturii istorice și de cultivarea unei culturi a recunoștiinței față de trecut

Alin Tomuș, sociolog: Timpul demonstrează clar că pentru o națiune puternică este nevoie de consolidarea culturii istorice și de cultivarea unei culturi a recunoștiinței față de trecut

Dintre toate lucrurile pe care le dezbați ca societate de-a lungul unui an de zile, unitatea, spiritul national, patriotismul, sentimentul de apartenență la națiunea română sunt subiecte care de obicei înconjoară momentul de mare bucurie, numit generic Ziua Națională a României.

Dincolo însă de efuziunile sentimentale necesare unui astfel de moment, apartenența la o mare națiune presupune un act de asumare individuală și desigur colectivă, o asumare care să plaseze România în zona țărilor conștiente de contextul istoric care definește contemporanul din jurul nostru. Idealul național este acum un subiect care naște poziționări diferite, impune dialoguri și controverse de diverse tipuri, dar mai întâi de toate aduce aminte că ceea ce este azi subiect de discuție a fost cândva expresia unui sacrificiu ce nu trebuie uitat sub nicio formă.

La diversele și complicatele momente de cumpănă istorică, poporul român a fost chemat să dea măsura devotamentului față de identitatea națională și față de principiile care au supraviețuit în mod miraculos timpului istoric. Timpul istoric pe care azi îl invocăm mai puțin, fiind în general atenți la eficiența politică a unui mesaj construit cu grijă ca parte a unei strategii de comunicare, arată că războiul, întunericul totalitar, marile transformări ale unui decembrie sângeros, deschiderea către vastul spațiu european și atlantic, au lăsat urme adânci în societatea românească. Poate, este mai important azi decât oricând să cultivăm această cultură a înțelegerii istorice asupra timpului pe care îl parcurgem împreună, cu scopul declarat de a trece cu bine peste provocările momentului.

Beneficiile prezentului poartă în sine semnătura discretă dar puternică a peste trei sute de mii de soldați care s-au sacrificat în Primul Război Mondial pe câmpul de luptă, poartă semnătura unei viziuni mai mari decât viața celor care au participat la crearea statului unitar român. Înțelegerea profundă a acestui sacrificiu, necesitatea construirii unui proiect de țară care să răspundă nevoilor prezentului și viitorului, sunt elemente care își găsesc rădăcina într-o anumită cultură a recunoștiinței, cea care te face să înțelegi că nu suntem produsul unei întâmplări istorice, că tot ceea ce s-a construit aici s-a făcut cu costuri majore și drame personale semnificative.

Și chiar dacă nu ai înțelege destinul colectiv și chiar dacă vei zice că aceasta este o poveste demult apusă, adu-ți aminte de străbunicul tău cel care a plecat pe front având cu sine doar amintirea celor dragi și speranța că se va întoarce cândva acasă, adu-ți aminte de bunicul tău cel care mergând puțin la școală a întrezărit la lumina lumânării o țară mare, adu-ți aminte de tatăl și de mama ta, cei care se rugau în taină pentru tine cel care nu vroia să poarte numele unei generații de sacrificiu. Apoi, strânge în mâini steagul tricolor și înalță-l prin exemplul personal acolo unde nu a mai fost niciodată. Aceasta este dovada necesară unei asumări fără precedent. Puteți să o numiți dragoste de țară dacă vreți….

Peste tot praful timpului transformă oamenii în fotografii, vorbele în cărți uitate prin biblioteci, principiile în istorii care ne fac uneori mai mari decât înțelegem că suntem dar dacă actualele generații vor înțelege să consolideze cultura recunoștiinței față de trecut și cultura istorică atât de necesară unui dialog cu sens pentru societatea românească actuală vom avea o șansă în fața timpului ce trece odată cu noi. La mulți ani cu înțelepciune, România!

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---