Alexandru Pereș: Noul Cod Silvic şi efectele sale asupra comunităţilor montane

*Declarație politică în Senatul României

Mă văd nevoit să trag, iarăși, un semnal de alarmă, legat de efectele negative pe care legiferarea partizană le aduce economiei agro-rurale montane din țara noastră, precum și  legat de faptul că Guvernul Ponta abandonează strategia cu privire la zona montană a României – o practică deja cunoscută, care ne revoltă, uneori, dar, din păcate, o trecem întotdeauna cu vederea!

În țara noastră, muntele ocupă circa 30% din teritoriul național și are o importanță majoră sub aspect economic, social, cultural și în ceea ce privește biodiversitatea. Toate acestea trebuie bine indicate într-o legislație specifică. Mai nou, un alt act legislativ vine să provoace discuții contradictorii: noul Cod Silvic, prin interdicțiile drastice pe care le cuprinde, mai ales cu privire la accesul animalelor domestice în fondul forestier, va tulbura echilibrul existent în zonă, fapt relevat și de cei care au, și științific, legături trainice, de suflet, cu această zonă.

Printr-un memoriu adresat de către Forumul Montan din România, domnul profesor Radu Rey atrage atenția cu privire la îngrădirea unor drepturi, de mult consfințite, ale populației din zona montană – sigur, nu prin legislație, ci prin obiceiuri consacrate de sute de ani.

Adevărata problemă a pădurilor aflate în zonele montane nu sunt animalele care pasc pe pășuni și se adăpostesc uneori la umbra pădurii, ci defrișările masive, realizate nu de populația montană, ci de companii care activează în industria lemnului. Acum, sub justificări „ecologiste”, urmează a fi introduse pedepse penale mari, amenzi și chiar închisoare pentru simplul acces al animalelor domestice în păduri, fără a face diferența între pădurile montane și cele din zonele de deal și câmpie. Prin aceste măsuri, răspunsul populației din satele de munte este unul singur: ABANDONUL – renunțarea la creșterea animalelor, care va afecta economia zootehnică, montană și, bineînțeles, PIB-ul României pentru următorii mulți ani!

Populația din zona montană se confruntă deja cu o serie de probleme grave: desființarea mineritului și a altor industrii tradiționale, care au dus la pierderea locurilor de muncă, scumpirea bruscă a traiului, prețurile derizorii pentru produsele lactate și pentru carne, prăbușirea prețului lânii, limitarea subvențiilor pentru ovine (de la 50 de capete în sus), rata crescută a șomajului etc. În acest context, vine noul Cod Silvic, care nu va face altceva decât să adâncească și să agraveze aceste dificultăți, spulberând viața oarecum liniștită a muntenilor.

Așa cum subliniază și domnul profesor Radu Ray, despre care am amintit mai sus, problemele complexe ale zonei montane s-au acumulat, atingând, în 2014, un prag critic fără precedent. Neglijând sistemul silvo-pastoral și echilibrul agro-forestier, se produce un mare rău economico-social în zonele de munte, dar și în economia și societatea românească, în general. Astfel, susține și Prof. univ. dr. Radu Ray, la conceperea Codului Silvic actual s-au adus diverse argumente, multe exagerate, care au indus intoleranțe excesive privind pădurea și pășunatul. Prin art. 53 al noului Cod Silvic, care precizează că „pășunatul în păduri este interzis”, nu s-a ținut cont de:

– considerentele economice generale, de nevoile comunităților montane și implicit ale economiei naționale, unde rolul agroalimentar și mai ales social este necesar precumpănitor;

– aportul pe care animalele rumegătoare îl aduc pădurii prin îngrășămintele organice;

– rolul în fixarea solurilor, semnificativ în condițiile de pantă;

– rolul în reducerea incidenței la inundații – prin „ogașele” ce se formează prin călcarea solului de către animale; rolul excepțional și în creșterea ca importanță odată cu evoluția schimbărilor climatice, privind reducerea majoră a incidenței la incendiile de pădure.

Specialiștii consideră că actualul proiect de Cod Silvic trebuie să reintroducă spiritul de toleranță privind pășunatul în păduri, să găsească modalitatea agreată și în România, nu să interzică total acest lucru. În marea zonă mediteraneană, pășunatul cu animale rumegătoare în păduri constituie obiect de stimulare, ca politică de stat și mijloc important de prevenire pentru incendii. Alte țări europene au înțeles această practică, iar Franța este un exemplu de urmat și pentru România. În Codul Forestier al acestui stat, la Secțiunea I – Pășunatul (Art.R137-1/Decret nr. 88-273/1998), se prevede: „Șeful serviciului (…) stabilește în fiecare an (…) pădurile în care bovinele, ovinele, cabalinele, porcinele vor putea fi aduse la pășunat fără să dăuneze refacerii și conservării pădurilor”. Iată că la alții se poate, dar la noi, nu!

Avem o zonă montană de invidiat, întinsă pe 27 din cele 41 de județe din România, iar noi, parlamentarii, prin proiectele de lege pe care le aprobăm, poate în necunoștință de cauză, suntem pe cale să consfințim la distrugerea echilibrului care s-a creat în aceste unități administrativ-teritoriale ale țării. Suntem dispuși să ne asumăm acest lucru? Este o decizie corectă? Eu cred că nu! Iar semnalele de alarmă venite de la specialiști neafiliați politic, pot și trebuie să fie luate în seamă, spre o analiză corectă și eficientă! Doar așa vom restabili „bunăstarea și liniștea munților” și în sufletele românilor „munteni”, „moți” sau bucovineni, oricare ar fi ei!

Alexandru Pereş, senator PDL de Alba

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI