Alexandru Pereș: ”Calculele electoral-fiscale ale Guvernului Ponta!”

Domnule Președinte, Onorat Senat,

Pe toate canalele media, ba prim-ministrul Victor-Viorel Ponta, ba ministrul său delegat pentru Buget, Liviu Voinea, vând opiniei publice ultima găselniţă pentru, spun ei, stimularea consumului, ca principal motor al creşterii economice (teoria stângistă a dezvoltării). 

Guvernul se gândeşte la un pachet fiscal prin care să vină, după propria-i apreciere, în ajutorul a aproape un milion de români cu un venit sub medie, restanţieri cu până la 90 zile la creditele bancare. Băncile sunt invitate, nu obligate, să rescadenţeze pentru următorii doi ani ratele la credite, înjumătăţindu-le, dar nu cu mai mult de 500 lei, urmând ca cetăţenii respectivi să beneficieze la capătul celor doi ani de o reducere echivalentă a  impozitului pe venit. Una e să vrei şi alta e să poţi. Iar ca să poţi, trebuie să ai cap. Nu filozofic, ci economic!

Pachetul de sprijin, cu o puternică tentă socialist-populistă, înseamnă practic transferul unei creanţe de la privat la stat şi este nedrept, în primul rând pentru cetăţenii nedatornici, plătitori corecţi de impozite şi taxe. Este nedrept şi pentru restanţierii cu o vechime mai mare de trei luni, cei sufocaţi de nevoi, care ar avea cea mai mare nevoie de ajutor. Aceştia se vor simţi, cu siguranţă, abandonaţi.  Consider că numai un cap pătrat putea crede că a găsit piatra filozofală în economie, adică obţinerea creşterii economice fără a face investiţii, fără a crea locuri noi de muncă, fără a reduce cheltuielile bugetare sau a creşte deficitul bugetar. Pachetul legislativ de ajutor fiscal, fără nicio logică economică, naşte atâtea întrebări, incertitudini şi riscuri, încât unii analişti au declarat că îi doare capul numai când se gândesc la o asemenea idee!

Ce te faci dacă băncile nu sunt de acord cu restructurarea – ratele ar scădea cu 4 miliarde lei numai în 2014? Dacă cei buni de plată vor „sări” intenţionat nişte rate ca să beneficieze de sprijin? Dacă datornicii nu-şi vor plăti ratele după încetarea susţinerii?  Dacă debitorii sunt şomeri sau ajung şomeri după doi ani? Ce se întâmplă cu cei plecaţi la muncă în străinătate, dar care au credite în ţară? Cine garantează că banii eliberaţi prin micşorarea ratelor vor merge în consum şi nu  la economisire? Cine va vira banii scăzuţi din impozite: fiscul sau clienţii? De ce să rămână banii la bănci, care i-ar putea scoate afară din țară, în loc să gândim strategii pentru a întoarce lichiditățile în economie? De ce pachetul legislativ preconizat nu prevede şi obligaţia băncilor ajutate de a da IMM-urilor credite cu dobânzi mai mici sau obligaţia de a reduce dobânzile la creditele acordate populaţiei, dobânzi de două-trei ori mai mari, comparativ cu Vestul Europei?

Punem şi noi o întrebare foarte simplă: oare stimularea consumului nu se obţine mai repede prin reducerea unor taxe sau impozite, promise, de altfel, în campania electorală, de USL? Acelaşi efect l-ar produce, de pildă, reducerea TVA cu 2% sau a CAS cu 2-3%. Şi mai avem o întrebare: cum se împacă PNL, un partid declarat cu doctrină de dreapta – care spune că dezvoltarea unui stat se obţine prin acordarea de facilităţi producţiei, prin creşterea  productivităţii muncii, prin investiţii şi nu prin stimularea artificială a consumului – cu această aberaţie, cu acest calcul electoral-fiscal al PSD?

Dă bine politic să arăţi că vrei să-i ajuţi pe cei mulţi şi necăjiţi. Mai ales într-un an electoral, ca 2014. Numai că trebuie să faci administraţie în economie, nu în filozofie!

Vă mulţumesc.

Alexandru Pereş, senator PDL de Alba

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI