Albaiulienii Adrian Manu și Mihai-Septimiu Florea au cucerit Muntele Kilimanjaro, în aventura vieții! Povestea pasionaților de drumeții, plecați de pe Dealul Mamut și până pe „acoperișul Africii”!

Albaiulienii Adrian Manu și Mihai-Septimiu Florea au cucerit Muntele Kilimanjaro, în aventura vieții! Povestea pasionaților de drumeții, plecați de pe Dealul Mamut și până pe „acoperișul Africii”!

Adrian Manu și Mihai-Septimiu Florea sunt cei doi albaiulieni care au dovedit că atunci când pui pasiune în ceea ce faci, visele nu au limite! Cei doi au reușit, de curând, să cucerească Muntele Kilimanjaro, în aventura vieții.

Adrian (49 de ani, antreprenor) și Mihai-Septimiu (50 ani, director OSPA Alba) reprezintă exemplu că „se poate” atunci când vrei cu adevărat. Pentru cei doi, prieteni din liceu, scânteia de a aborda cel mai înalt vârf al „Continentului Negru” s-a ivit în urmă cu aproximativ 3 ani, de când au început să facă, împreună, drumeții, prin împrejurimile „Celeilalte Capitale”, mai precis Dealul Mamut și în special în Munții Retezat

*De pe Mamut și Munții Retezat, pe „acoperișul Africii”

Mai în glumă, mai în serios albaiulienii și-au propus să urce pe acoperișul Africii, vârful Uhuru, pe conul Kibo (Kilimanjaro). Muntele, situat în nord-estul Tanzaniei, aproape de granița cu Kenya, are altitudine de 5895 metri, este cel mai înalt vulcan din lume și a fost cucerit prima dată în 6 octombrie 1889 de germanul Hans Meyer și austriacul Ludwig Purtscheller, acum 137 de ani!

„Acum după această prima aventură de asemenea calibru, am vrea să vedem cum arată Everestul… de jos”, a punctat Adrian Manu.

*Costuri decente și o săptămână pe munte

Aventura propriu zisă a durat 12 zile în total, din care o săptămână pe munte.

„Aparent, îți trebuie bani și un antrenament serios pentru asta, de care ai crede că sunt capabili întotdeauna alți oameni, profesioniști, care își dedică viața doar acestor scopuri de a cuceri vârfuri celebre în lume. Noi suntem doi prieteni normali, cu pasiune pentru natură, astfel încât de minimum 3 ori pe săptămână încercăm să ne plimbăm prin șanțurile Cetății Alba Iulia, să urcăm pe vârful Mamut, atât de drag nouă, să mergem la sală sau să ne plimbăm cu bicicleta prin împrejurimile frumosului nostru oraș, Alba Iulia”, au povestit Adrian și Mihai.

*Inspirați de cartea alpinistului David Neacșu

„Mai în glumă sau în serios, vorbeam despre cândva, odată, că vom ajunge pe un celebru vârf al lumii, așa ca să primească un sens micile noastre antrenamente. După câteva vârfuri bifate în Munții Retezat, în condiții de iarnă, am prins curaj că odată vom putea să sperăm să ajungem și mai sus de 2.500 m altitudine și să respirăm aerul rarefiat al unui vârf celebru. Inspirați de cartea alpinistului român David Neacșu, pe care ne-am făcut-o cadou unul altuia, ne-am trezit într-o zi înscriși la o expediție în Africa, Tanzania, cu scopul de a urca pe acoperișul Africii, la 5.895 m altitudine”, a explicat Adrian Manu.

Chiar dacă multă lume ar crede că o asemenea expediție ajunge la costuri exorbitante, cei doi au cheltuit, fiecare, în jur de 5000 de euro, din propriile buzunare, pentru a-și pune visul în practică!

Cu economii cu care probabil alții ar fi ales o excursie în Zanziba, destinație aflată la o oră distanță de Kilimanjaro, Adrian Manu și Mihai Florea și-au făcut curaj și au decis să-și încerce șansele, asta după o discuție cu George Petrișor, managerul companiei Terramont din Cluj-Napoca. A fost comandat echipamentul necesar, iar ruta recomandată de Terramont, cu o agenție parteneră din Africa, a fost Traseul Machame „Whiskey Route”, timp de 7 zile.

*Ascensiune pe traseul Machame

Alpiniștii amatori din Alba Iulia, deveniți ambasadori ai Orașului Mari Uniri, au avut parte de o organizare foarte bună datorită profesionalismului agenției Terramont Cluj și au trecut peste toate aspectele legate de disconfortul creat de viața la cort, altitudine (necesită o știință a acomodării cu lipsa parțială a oxigenului), frig, vânt și altele legate de lipsa confortului de acasă.

A rezultat o experiență incredibilă, senzațională, cei doi traversând pădurea ecuatorială, vegetația alpină, deșertul alpin, dormind deasupra norilor și bucurându-se de cucerirea vârfului Uhuru („victorie” în limba băștinașilor), la minus 5 grade, admirând răsăritul și cu scârțâitul zăpezii sub picioare.

Ca un bonus a venit și un Safari, de două zile, vizita orașului Moshi, a unui trib de masai, toate completând această experiență extrem de interesantă și din prisma interacțiunii reale cu ghizii, porterii și băștinașii locului.

„A fost o expediție pe care poate acum 6 luni doar ne-o imaginam, dar, cu ajutorul lui George, ne-a depășit așteptările și ne-a dat încredere că se poate organiza o astfel de experiență, care să te scoată puțin din zona de confort, dar care, la final, să-ți genereze atâta încredere că și oamenii cu preocupări normale și iubitori de natură pot să ajungă să vadă lumea de pe cei mai înalți munți ai lumii”, a spus Mihai Florea.

Și cei doi admirabili albaiulieni au reușit, purtând în suflet Dealul Mamut, terenul de antrenament, pe care l-au făcut celebru printre toți membrii expediției, împreună cu orașul de la poalele sale.

„Cel mai dificil moment a fost în noaptea vârfului. Ne-am trezit la miezul nopții, la 6.30 am ajuns pe vârf, am stat 20 de minute acolo, apoi am coborât și ne-am trezut cu cortul plin de praf, în urma unui vânt năptaznic. Era aproape imposibil să ne odihnim, deși ne doream foarte mult”, a dezvăluit Adrian Manu.

*Traseul Machame – Kilimanjaro

Ruta Machame este cea mai populară rută de pe Kilimanjaro. Atracția ei principală este frumusețea peisajelor. Traseul este însă considerat dificil, abrupt și solicitant, mai ales din cauza itinerarului mai scurt. Este mai potrivit pentru persoane aventuroase sau pentru cei cu experiență la altitudine mare, în drumeții ori în ture cu rucsacul. Ruta urcă dinspre sud, pornind cu o scurtă deplasare cu mașina de la Moshi la Poarta Machame. Poteca traversează pădurea tropicală până la Platoul Shira, unde se întâlnesc mai multe rute ale muntelui. Apoi, traseul se îndreaptă spre est și ocolește muntele pe sub Câmpul de Gheață Sudic, pe poteca numită Circuitul Sudic, înainte de ascensiunea spre vârf dinspre Barafu. Coborârea se face pe ruta Mweka.

Date-cheie: 7 zile; altitudini: 1.640-5.895 m (5.380-19.341 ft), distanță totală: 62 km (37 mile)

Itinerar: Ziua 1, Poarta Machame – Tabăra Machame

Altitudine: 1.640-2.850 m (5.380-9.350 ft), distanță: 11 km (7 mile), timp: 5-7 ore, habitat: pădure tropicală. Vehiculul parcurge drumul de la Moshi la Poarta Machame în aproximativ 50 de minute. Traseul trece prin satul Machame, aflat pe versanții inferiori ai muntelui. După intrarea în parc, urcăm prin pădurea tropicală deasă, pe o potecă șerpuită care urmează o culme, până la Tabăra Machame.

Ziua 2, Tabăra Machame – Tabăra Shira 2

Altitudine: 2.850-3.810 m (9.350-12.500 ft), dstanță: 5 km (3 mile), timp: 4-6 ore, habitat: zonă de tufăriș montan. Lăsăm în urmă poienile pădurii tropicale și continuăm pe o potecă ascendentă, spre o creastă abruptă și stâncoasă. Pe Platoul Shira traversăm zone cu vegetație de tip heath și lande deschise, apoi trecem peste o vale largă săpată de un râu, până la Tabăra Shira 2.

Ziua 3, Tabăra Shira 2-Turnul de Lavă-Tabăra Barranco

Altitudine: 3.810-4.630 m (12.500-15.190 ft), distanță: 7 km (4 mile), timp: 4-5 ore; Turnul de Lavă-Tabăra Barranco: altitudine: 4.630-3.976 m (15.190-13.044 ft), distanță: 3 km (2 mile), timp: 2-3 ore, habitat: deșert alpin. Ne continuăm drumul spre est, de-a lungul unei creste, apoi ne îndreptăm spre sud-est către Turnul de Lavă, o formațiune vulcanică stâncoasă înaltă de aproximativ 90 m (300 ft). Coborâm spre Tabăra Barranco prin neobișnuita, dar frumoasa Pădure Senecio, până la aproximativ 4.000 m altitudine.

Ziua 4, Tabăra Barranco – Tabăra Karanga

Altitudine: 3.976-3.995 m (13.044-13.106 ft), distanță: 5 km (3 mile), timp: 4-5 ore, habitat: deșert alpin. Începem ziua coborând într-o ravenă, până la baza Marelui Zid Barranco. Apoi urcăm pe peretele abrupt, de aproape 275 m (900 ft), care nu necesită tehnici de alpinism. De sus, traversăm o succesiune de dealuri și văi, după care coborâm abrupt în Valea Karanga. O ultimă urcare abruptă ne duce la Tabăra Karanga. Este o zi mai scurtă, prevăzută pentru aclimatizare.

Ziua 5, Tabăra Karanga – Tabăra Barafu

Altitudine: 3.995-4.673 m (13.106-15.331 ft), distanță: 4 km (două mile), timp: 4-5 ore, Habitat: deșert alpin. Plecăm din Karanga și ajungem la intersecția cu poteca Mweka. Continuăm pe teren stâncos până la Barafu Hut. În acest punct am încheiat Circuitul Sudic, care oferă priveliști ale vârfului din mai multe unghiuri. Aici instalăm tabăra, ne odihnim și luăm cina devreme, pentru a ne pregăti de ziua ascensiunii finale. Din acest loc se văd vârfurile Mawenzi și Kibo.

Ziua 6, Tabăra Barafu – Vârful Uhuru – Tabăra Mweka

Altitudine: 4.673-5.895 m (15.331-19.341 ft), distanță: 5 km (3 mile), timp: 7-8 ore; Vârful Uhuru – Tabăra Mweka:altitudine: 5.895-3.068 m (19.341-10.065 ft), distanță: 12 km (7 mile), timp: 4-6 ore; habitate: arctic la urcare; pădure tropicală la coborâre.

Pornim spre vârf foarte devreme, în jurul miezului nopții. Aceasta este partea cea mai solicitantă psihic și fizic a drumeției. Vântul și frigul de la această altitudine și la această oră pot fi extreme. Urcăm în întuneric timp de câteva ore, făcând pauze dese, dar scurte. În apropiere de Stella Point (5.760 m / 18.900 ft), răsăritul de peste Vârful Mawenzi oferă o priveliște extraordinară.

În cele din urmă, ajungem la Vârful Uhuru, cel mai înalt punct al Muntelui Kilimanjaro și al continentului african. De la vârf începem coborârea directă către locul de campare Mweka Hut, cu o oprire la Barafu pentru prânz. Poteca este foarte stâncoasă și poate solicita genunchii; bețele de trekking sunt utile. Tabăra Mweka se află în zona superioară a pădurii, unde după-amiaza sunt posibile ceața și ploaia. Seara luăm ultima cină pe munte și ne bucurăm de o binemeritată noapte de odihnă.

Ziua 7, Tabăra Mweka – Poarta Mweka

Altitudine: 3.068-1.640 m (10.065-5.380 ft), distanță: 10 km (6 mile), timp: 3-4 ore, habitat: pădure tropicală. În ultima zi continuăm coborârea până la Poarta Mweka, unde ne ridicăm certificatele de ascensiune. La altitudini mai joase, poteca poate fi umedă și noroioasă. De la poartă mai mergem aproximativ o oră până la satul Mweka. Acolo ne așteaptă un vehicul care ne duce înapoi la hotelul din Moshi.

Foto: Colecție personală

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News