Acad. Nicolae Manolescu: „Reforma educaţiei e făcută de oameni care nu au legătură cu şcoala”

Sâmbătă, 22 octombrie, la Palatul Apor,  în Sala Senatului Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, a avut loc ceremonia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al universităţii albaiuliene academicianului Nicolae Manolescu. Au participat membrii Senatului, prezidat de rectorul universităţii, prof. univ. dr. ing. Moise Ioan Achim, alte cadre universitare, scriitori, studenţi şi masteranzi filologi, precum şi participanţii la Colocviul Internaţional „România şi Moldova – izvoare ale latinităţii”, în frunte cu secretarii de stat ai Ministerelor Culturii din cele două ţări. După intonarea imnului „Gaudeamus igitur”, în cuvântul de deschidere, rectorul Moise Ioan Achim a anunţat că propunerea de decernare a acestui titlu a venit din partea Catedrei de limba şi literatura română a Facultăţii de Istorie şi Filologie, fiind aprobată de Comisia de acordare a distincţiilor şi apoi de Biroul Senatului, cu unanimitate de voturi.
Prof. univ. dr. Mircea Braga a prezentat Laudazio, o biobibliografie în care i-a adus un binemeritat elogiu academicianului Nicolae Manolescu, critic şi istoric literar, profesor universitar, ambasador al României la UNESCO şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, una dintre marile personalităţi ale culturii româneşti, autor al „Istoriei critice a literaturii române. 5 secole de literatură”. Apoi, conf. univ. dr. Diana Câmpan a citit Proclamatio în limba latină, urmând conferirea diplomei şi înmânarea unei icoane pe sticlă, urmată de intonarea tradiţionalului „La mulţi ani!” de către un grup de teologi, în aplauzele tuturor celor prezenţi.
Nicolae Manolescu a ţinut apoi un discurs de 45 de minute, în care tema centrală a fost şcoala, combinată însă cu amintiri şi experienţe din viaţa personală, mărturisind că cea mai dragă titulatură a sa este cea de profesor, deşi s-a pensionat acum doi ani. El a spus că educaţia trebuie să se bazeze pe cunoştinţe şi învăţătură, pe curiozitate şi dorinţa de a şti, arătând însă că la noi la fiecare, 2 – 3 ani, se face reformă în învăţământ şi, nu de puţine ori, cei care vorbesc despre sistemul educaţional nu au nimic în comun cu şcoala.
Pornind de la scopul şcolii stipulat în prima Lege a educaţiei de după 1989, că şcoala trebuie să-l educe pe copil în spiritul iubirii de ţară, al valorilor naţionale şi al valorilor societăţii civilizate şi democratice, academicianul şi-a pus o serie de întrebări: „Cum poţi să educi pe cineva fără să-i dai mai întâi cunoştinţe? Cum pot eu să-l educ pe un copil spunându-i că trebuie să-şi iubească ţara, dacă nu-i spun nimic despre ţara lui? Cum îl educ în spiritul valorii istoriei naţionale, dacă el nu ştie istoria, dacă habar n-are ce au făcut domnitorii români sau ceilalţi? (…) Ce înseamnă educaţie fără învăţătură sau fără transmitere de cunoştinţe? Înseamnă ce am trăit cu toţii care am trăit în comunism, adică manipulare, spălarea creierului, non-culturalizare. (…) Cel mai periculos lucru într-o şcoală este educaţia care nu se bazează pe nimic, decât pe pretenţiile cuiva de a-şi subordona nişte conştiinţe”. Totodată, Nicolae Manolescu a subliniat rolul hotărâtor pe care îl deţin în instruirea tinerelor generaţii educatoarele şi învăţătoareler, cele care formează caracterul viitorilor elevi, aatribuind o responsabilitate superioară profesorilor de liceu şi celor universitari. Ultimul cuvânt l-a avut tot rectorul Moise Ioan Achim, care l-a felicitat încă o dată pe Nicolae Manolescu şi le-a mulţumit tuturor pentru prezenţa la eveniment.

Robert GHERGU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI