Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

9 noiembriue 1376 – Apar primele statute de breaslă din Transilvania, aparţinând breslelor din Sebeş, Sibiu, Sighişoara şi Oraştie

Ziarul Unirea

Publicat

în

Cel mai vechi act păstrat cu privire la breslele transilvănene datează din 1376. După ce ultimul reprezentant al angevinilor , pe tronul Ungariei, Carol de Anjou autorizase reînfiinţarea breslelor în scaunele săseşti ale Transilvaniei, este emis un statut reînnoit al breslelor. În documentul datat 9 noiembriue 1376, prin care reprezentanţii celor şapte scaune săseşti din Transilvania stabilesc statutele breslelor meşteşugarilor, apare şi numele de Sebeş, alături de Oraştie, Sibiu şi Sighişoara. În preambul este notat faptul că în cele patru burguri existau 25 de branşe meşteşugăreşti, organizate în 19 bresle denumite şi fraternitates. 

Perioada medievală se caracterizează în Transilvania printr-o dezvoltare economică continuă, marcată de activitatea breslelor. Primele statute ale acestora (1376) numărau 19 bresle cu 25 meserii.

Numărul breslelor a crescut treptat, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea existând 29 de bresle, iar spre 1780 erau atestate 40, într-o perioada în care deja crescuse considerabil rolul manufacturilor.

Organizarea breslelor săseşti era foarte riguroasă, meseria fiind transmisă din tată în fiu. Breslele erau foarte puternice, influente politic şi economic, unul din scopurile lor fiind acela de a apăra şi promova munca membrilor şi de a apăra Cetăţile respective. Cele mai puternice bresle aveau în administrare câte unul din turnurile cetăţilor săseşti din Ardeal, iar turnul respectiv purta numele breslei: Turnul Dulgherilor, Turnul Rotarilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzerilor etc.

„Primele statute ale breslelor au fost redactate în secolul XV în latineşte pentru ca ulterior acestea să fie scrise în limbile germană, maghiară ori română.

Statutul breslei avea şi o componentă religioasă. Breasla avea propriul ei altar, pe care era datoare să-l alimenteze cu lumânări şi obiecte decorative. Membrii breslei erau obligaţi să participe la ceremoniile religioase îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, având un loc bine stabilit în biserică, iar la procesiuni trebuiau să poarte steagul breslei, pe care era cusută stema ei. Fiecare breaslă avea un patron spiritual, un sfânt, care era respectat şi sărbătorit în mod regulat”.

„Tatăl” breslei

Fiecare breaslă avea, în sat, în localitatea respectivă, un Staroste, un „Tată”. Era cel mai priceput, cel care avea cele mai multe calfe şi ucenici, şi cei mai de seamă clienţi. De obicei, era şi decanul de vârstă. Aveau o organizare fantastică şi aveau reguli stricte care au lăsat influenţe profunde până azi în comunităţile transilvane. Starostele avea o ladă specială în care se păstrau toate actele breslei, toate învoielile şi toate adunările breslei se făceau în prezenţa lăzii, care ţinea toate mărturiile. Cine nu respecta învoielile, cine nu îşi ajuta semenii la chemarea starostelui, era amendat iar din banii de amenzi de ajutau bătrânii sărmani şi se făceau balurile şi sărbătorile tradiţionale.

De la ucenic la meşter (care era maestru)

Spre exemplu, nu puteai deveni meşter aşa, peste noapte. Erai mai întâi ucenic, o luai „de jos”, cum se spune. Un an, doi, depinde ce ziceau meşterii şi calfele, în funcţie de cât de repede învăţai. Apoi, calfele erau trimise la momentul oportun într-o călătorie „de studii” prin Europa. Lucrai unde te trimiteau meşterii, în Germania, Austria, Elveţia…, şi pe unde treceai, fiecare meşter la care lucrai acolo, nota impresiile într-un fel de paşaport- carte de vizită, unde se adunau toate opiniile şi recomandările celor pe la care ai lucrat aş, timp de trei ani.

Şi în toată vremea asta, puteai înnopta şi te puteai ospăta doar la hanurile şi cârciumile ştiute dinainte care ţineau de breasla respectivă, nu altcum. Ş-apoi, întors acasă, nu puteai să devii meşter decât dacă aveai recomandări bune din acest periplu şi erai „copt” pentru meserie şi dacă te aşezai la casa ta, căsătorit şi cu toate cele de trebuinţă, să poată avea lumea, comunitatea, încredere că eşti de ispravă. Apoi se tocmea o comisie din membrii marcanţi ai breslei, în faţa căreia viitorul meşter dădea un fel de examen, pentru a convinge.

 


Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI



Publicitate

Știri recente din categoria Opinii - Comentarii

Opinii - Comentarii

27 Martie: Ziua mondială a teatrului

Bogdan Ilea

Publicat

în

27 Martie: Ziua mondială a teatrului La 27 martie, artiştii şi publicul din toată lumea celebrează ziua mondială a teatrului. Aniversată în fiecare an , a fost instituită în 1961, de Institutul Internaţional de Teatru (ITI), iar din 1962, a devenit un eveniment anual, organizat de centrele ITI şi comunitatea internaţională de teatru. Citește și: […]

Citește mai mult

Secțiune ȘTIRI RECENTE CATEGORII

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Politică Administrație

Opinii Comentarii

Secțiune Articole Similare

Articole Similare

Copyright © 2004 - 2024 Ziarul Unirea