Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

7 august – ziua în care este sărbătorită Sfânta Cuvioasă Teodora, prima româncă trecută în rândul sfinților

Publicat

în

7 august – ziua în care este sărbătorită Sfânta Cuvioasă Teodora, prima româncă trecută în rândul sfinților

A trăit în Moldova secolului al XVII-lea, trăind în izolare şi rugăciune în adâncimile pădurilor de lângă Târgu Neamţ. Sfânta Cuvioasă Teodora este cea dintâi româncă trecută în rândul sfinților. Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește pe data de 7 august. 

Sf. Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650 în satul Vânători (județul Neamț), din părinți binecredincioși și iubitori de Dumnezeu, în vremea domniei lui Vasile Lupu și a Mitropolitului Varlaam al Moldovei. Tatăl său, Ştefan Joldea, era fratele voievodului Ioan Joldea al Moldovei, fiind boier cu rang de comis și armaș al Cetății Neamț.

Fericita Teodora, ajungând la vârsta rânduită, a fost căsătorită de către părinți, împotriva voinței ei, cu un tânăr evlavios din Ismail.

Electrica Furnizare Discount

Neavând ei copii, iar sufletul Teodorei mereu arzând de dorința unei vieți cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu, la aceasta îndemnând-o și duhovnicul ei, precum și firea ei singuratică, a îmbrățișat cinul monahal la Schitul Vărzărești (în apropiere de Focșani, actualmente în comuna Urechești). De asemenea, și soțul ei s-a călugărit la Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor.

La Schitul Vărzărești, se nevoiau vreo treizeci de maici, sub călăuzirea egumenei lor, schimonahia Paisia. Aceasta a primit-o și pe Teodora cu dragoste în acel liman al liniștii, îndrumând-o în cele sfinte și fiindu-i ca un părinte spiritual.

Citește și: MESAJE de SFÂNTUL ALEXANDRU. Idei de urări și felicitări de Sfântul Alexandru pe care le puteți trimite celor dragi de ziua numelui

Vremurile erau însă neprielnice pentru țările române. Imperiul otoman, în încercarea sa de a pătrunde până în inima Europei, asediază Viena, în 1683. La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca, iar în Ţara Românească Șerban Cantacuzino. Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la această campanie, cu oștenii lor. Aliații turcilor, tătarii, în drumul lor spre Viena, au trecut și prin țările române. Profitând de absența celor doi voievozi români și a oștilor acestora, tătarii au jefuit cumplit zonele prin care au trecut. Primejduită fiind și mănăstirea Vărzărești, egumena Paisia a luat cu sine pe Teodora și pe alte câteva ucenice (căci celelalte se risipiseră) și s-au retras în locuri mai ferite, la hotarul dintre munții Buzăului și ai Vrancei. Aici au ridicat un altar și o locuință modestă, nevoindu-se în veghere, rugăciune și post, ziua și noaptea. Nu după multă vreme, schimonahia Paisia, înaintată în vârstă și istovită de nevoință și boală, s-a săvârșit din viață. Teodora, oțelită sufletește și trupește, și-a continuat însă strădaniile pustnicești.

Dupa adormirea maicii sale duhovnicești, schimonahia Paisia, și după aproape zece ani de nevoință în munții Buzăului, Cuvioasa Teodora s-a întors în Moldova. Chemată parcă de locurile copilăriei sale, s-a îndreptat spre munții Neamțului poposind mai întâi, spre a cere sfat, la Mănăstirea Neamț. Aici s-a rugat fierbinte la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și s-a sfătuit cu starețul de atunci al mănăstirii, căruia îi povestește toată viața ei de mai înainte. Obișnuită cu pustnicia, îi cere acestuia binecuvântarea să petreacă în aceeași viețuire în locurile sihăstrești din apropiere. Nu de multă vreme luase ființă Schitul Sihăstria (prin anii 1650), hărăzit nevoitorilor dornici de liniștire mai adâncă din mănăstirile Neamț și Secu. Starețul de la Neamț a îndrumat-o către egumenul de atunci al schitului Sihăstria, iero-schimonahul Varsanufie. Acesta, cercetând-o și aflând darul și râvna ei, o îndrumă pe Teodora: „Mergi ca pustnică în pădurile Sihlei, deocamdată pentru un an de zile. Dacă vei putea îndura încercările și ispitele pustiei, rămâi acolo până la săvârșirea din viață. Dacă nu vei putea, poți să te retragi la o mănăstire de maici”.

Așa a ajuns Cuvioasa Teodora viețuitoare la Schitul Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adăpost, nu departe de schit și de peștera care îi poartă numele până astăzi. Şi s-a nevoit acolo Cuvioasa vreme de mulți ani, în post și rugăciuni, în lacrimi și mii de metanii, uitată de lume, îndurând multe ispite și năluciri de la diavoli, foame, lipsuri, gânduri și mai ales frigul aspru al iernii. Iar cuviosul Pavel de la Schitul Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbătă, o împărtășea cu Sfintele Taine și îi ducea cele de trebuință.

După un timp a răposat duhovnicul Pavel, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, deoarece nimeni nu știa locul unde se afla. Hainele i se rupseseră și se mai hrănea doar cu fructele pădurii. Cuvioasa a dobândit însă darul rugăciunii, al lacrimilor, al răbdării și al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni și era ca un diamant strălucitor în munții Sihlei, uitată de oameni, dar acoperită de darul Duhului Sfânt. Din timp în timp, păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor fărâmituri de pâine de la trapeza Schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, care se poate vedea și astăzi.

Ajungând Cuvioasa Teodora aproape de sfârșitul vieții ei pamântești, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot care să o împărtășească. Prin voia Domnului, starețul de la Schitul Sihăstria a observat cum duceau păsările fărâmituri în pustie și a trimis doi frați să vadă unde anume se duc. Aceștia au ajuns noaptea în apropiere de peștera Cuvioasei Teodora și au văzut-o cum se ruga, înconjurată de o văpaie de foc ceresc. Atunci, înfricoșându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume și le-a cerut să aducă un duhovnic, care să o împărtășească. A doua zi, frații au adus la peșteră pe ieromonahul Antonie și pe ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine și după ce Fericită Teodora și-a făcut cuvenită spovedanie, a primit Dumnezeieștile Taine și, mulțumind Părintelui Ceresc pentru toate, și-a încredințat sufletul în mâinile Domnului. Apoi călugării au făcut slujba înmormântării și au îngropat sfântul ei trup în peștera în care viețuise. Se petreceau acestea în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea.

Moaștele

Trupul Sf. Teodora a rămas tăinuit în peșteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei într-o raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moșia lui din satul Miclăușeni – Iași, Mihail Sturza a adus sfintele moaște în această biserică și multă lume venea aici să se închine, primind ajutorul Cuvioasei.

În anul 1856 familia Sturza a convenit cu starețul Mănăstirii Lavra Pecerska din Kiev să dea sfintele moaște în schimbul unor veșminte preoțești și arhierești. Așa s-au înstrăinat moaștele Sfintei Teodora din patria ei și se păstrează în peșterile de la Pecerska, așezate într-o raclă de preț, cu inscripțiile în limbile română: Sfânta Teodora din Carpați și slavonă: Sveti Teodora Carpatina.

Părticele din moaștele Sf. Teodora de la Sihla se mai află și la:

Schitul Sihla, comuna Vânători, județul Neamț;
Mănăstirea Mihai Vodă din București.

Proslăvirea ca sfântă

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla (actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este prăznuită în fiecare an la 7 august.

Peştera Sfintei Teodora de la Sihla este în codrii sălbatici ai Neamţului din comuna Vânători şi în apropierea mănăstirilor Neamţ, Secu şi Sihăstria. Până la peşteră se poate ajunge atât cu maşina cât şi pe jos, pe traseele marcate din Parcul Natural Vântori. Primul drum de maşină porneşte din Piatra Neamţ, trece pe la Mănăstirea Agapia, apoi prin pădure, pe un drum forestier, urcă spre Schitul Sihla. Cel de-al doilea drum porneşte din Târgu Neamţ, pe lângă Mănăstirea Neamţ şi Mănăstirea Secu, până în Mănăstirea Sihăstria, de unde un drum forestier şi o potecă laturalnică pornesc spre coama dealului, unde se află Peştera Sfintei Teodora de la Sihla.

Până la peşteră se ajunge pe două poteci, prima duce spre bisericuţa cea mică, de sub stânca Sihlei, cu hramul Schimbarea la Faţă, şi de acolo înspre schit, iar cea de a doua se îndreaptă spre drumul ce leagă Mănăstirea Sihăstria de Schitul Sihla. Pe poteca pietruită care se îndreaptă spre drum, pe partea stângă se află o stâncă înaltă şi ascuţită care ascunde o “albie” naturală. De aici, Sfânta Teodora îşi lua apa pentru băut şi pentru spălat.

Publicitate

Opinii - Comentarii

23 octombrie: 15 ani de la desființarea serviciului militar OBLIGATORIU, în România

Publicat

în

23 octombrie: 15 ani de la desființarea serviciului militar OBLIGATORIU, în România

În data de 23 octombrie 2021 se împlinesc 15 ani de la desființarea serviciului militar OBLIGATORIU, în România.

Într-o zi de 23 octombrie, în 2006, România desființa serviciul militar obligatoriu, după 138 de ani de obligativitate.

Această schimbare a fost posibila datorită unui amendament constituțional din 2003 care a permis Parlamentului să facă serviciul militar opțional. Parlamentul român a votat pentru eliminarea serviciului obligatoriu, în octombrie 2005. Armata română a luat ființă după Unirea Principatelor. La 12/24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, era înființat Statul Major General.

Electrica Furnizare Discount

 

Amplele măsuri întreprinse de “domnul unirii”, Al.I. Cuza, pentru unificarea și întărirea armatei au fost continuate și după 1866, odată cu proclamarea ca domnitor a lui Carol de Hohenzolern. Prima Lege pentru organizarea puterii armate a venit, însă, mai târziu, la 23 iunie 1868, când serviciul militar devenea obligatoriu în România, excepție făcând doar străinii.

Potrivit legii din 11/23 iunie 1868, structura militară a țării cuprindea 5 elemente: armata permanentă cu rezerva ei, corpurile dorobanților și grănicerilor, milițiile, garda orășenească și gloatele.

O altă lege referitoare la recrutările pentru armată, adoptată la 5 martie 1876, va stabili că toți locuitorii țării trebuie să efectueze serviciul militar, cu excepția celor care sunt cetățeni ai altui stat.

În prezent, potrivit legii care prevede suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu, după 1 ianuarie 2007 tinerii care au împlinit 18 ani au obligația de a se prezenta la centrele militare numai pentru luarea în evidența militară.

Totuşi, executarea serviciului militar devine obligatorie:

– pe durata stării de război;
– pe durata stării de mobilizare;
– pe timpul stării de asediu.

Îndeplinirea serviciului militar, în calitate de militar în termen, este obligatorie pentru bărbaţii care au între 20 şi 35 de ani atunci când se declară mobilizarea şi starea de război sau când se instituie starea de asediu. Tot în aceste situaţii, rezerviştii sunt mobilizaţi/concentraţi potrivit nevoilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale.

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

21 octombrie – Sfinţii Mărturisitori Ardeleni, care au luptat împotriva impunerii confesiunii greco-catolice

Publicat

în

21 octombrie – Sfinţii Mărturisitori Ardeleni, care au luptat împotriva impunerii confesiunii greco-catolice

Sfinţii Mărturisitori Ardeleni sunt prăznuiţi pe 21 octombrie. Aceştia sunt: Visarion Sarai, Sofronie şi Oprea Miclăuş, canonizaţi în 1955 şi preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, canonizaţi în 1992. Au luptat împotriva impunerii confesiunii Greco-catolice.

Visarion Sarai s-a născut în anul 1714 şi a primit la botez numele Nicolae. S-a călugarit în 1738 la Mănăstirea Sfântul Sava. În 1742 ajunge la Mănăstirea Pakra din Slovenia, iar în ianuarie 1744 vine în Transilvania şi începe lupta pentru apărarea Ortodoxiei.

Este arestat pe 26 aprile 1744 de autorităţile imperiale şi supus unui interogatoriu cu 44 de întrebări. A fost trimis la închisoarea din Deva, apoi la cele din Timişoara, Osieck şi Raab, iar în cele din urmă la celebra închisoare Kufstein din Munţii Tirolului (Austria), unde a murit ca martir.

Electrica Furnizare Discount

Sofronie de la Cioara – a fost preot de mir, iar după ce a rămas văduv, s-a călugărit la Mănăstirea Cozia. A condus răscoala populară împotriva autorităţilor habsburgice şi a Episcopiei Unite de la Blaj care patrona acţiunea de dezbinare a Bisericii Ortodoxe Româneşti. În august 1760, Sofronie a convocat un Sinod, în care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor închişi şi respectarea libertăţii religioase. A murit la o dată pe care nu o cunoaştem, fie la Mănăstirea Vieroşi, fie la Mănăstirea Robaia.

Nicolae Oprea Miclăuş – originar din Săliştea Sibiului, satul Tilişca, a mers de trei ori la Viena pentru a prezenta plângerile românilor, în 1748, 1749 şi 1752. În memoriile prezentate, aceştia cereau libertatea credinţei ortodoxe şi episcop ortodox. A fost arestat în anul 1752 la Viena şi dus în închisoarea de la Custeni, unde a şi murit ca mărturisitor pentru Ortodoxie.

Ioan din Galeş – a înmânat lui Oprea Miclăuş un memoriu pe care să-l adreseze Curţii din Viena şi s-a aflat în fruntea mişcării de apărare a Ortodoxiei la Sibiu. A cutreierat mai multe sate şi a strâns semnături prin care credincioşii ardeleni cereau să li se acorde libertate pentru credinţa ortodoxă. Din ordinul Mariei Tereza, ajunge în închisoarea de la Deva, apoi la Graz şi în final la Kufstein. Preotul Ioan a murit după anul 1780, de când datează ultima ştire despre el.

Moise Măcinic – pentru că a luptat împotriva uniaţiei, a fost închis la Sibiu, timp de 17 luni. La eliberare i s-a cerut să nu mai slujească, ci să se întreţină din munca braţelor. S-a refugiat în Banat, unde s-a întâlnit cu Oprea Miclăuş. L-a însoţit pe acesta în călătoriile sale la Viena şi a fost arestat împreună cu Miclăuş. A murit în închisoarea de la Kufstein.

Sursa: crestinortodox.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

20 octombrie: Ziua internaţională a osteoporozei, o problemă majoră de sănătate publică

Publicat

în

Anual, la 20 octombrie, este marcată Ziua internaţională a osteoporozei, fiind organizată de Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză (International Foundation for Osteoporosis – IOF).

Această zi a fost iniţiată de Societatea Naţională pentru Osteoporoză din Marea Britanie, la 20 octombrie 1996, şi susţinută de Comisia Europeană, iar ulterior a fost marcată de Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză. În anii 1998 şi 1999, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a devenit co-partener al marcării acestei zile.

Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză a fost lansată în 1998, la Congresul european privind osteoporoza organizat la Berlin, se arată pe site-ul www.iofbonehealth.org. Este o fundaţie non-guvernamentală, non-profit, cu sediul în Elveţia, şi funcţionează ca o alianţă globală de asociaţii ale pacienţilor, organizaţii de cercetare, profesionişti din domeniul sănătăţii şi companii internaţionale care acţionează pentru a promova sănătatea oaselor, muşchilor şi articulaţiilor.

Electrica Furnizare Discount

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a identificat osteoporoza ca reprezentând o problemă majoră de sănătate publică. Osteoporoza afectează predominant femeile, dar şi bărbaţii se confruntă cu această boală. Potrivit datelor furnizate de OMS şi Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză, la nivel mondial osteoporoza afectează estimativ 200 milioane de femei. În Uniunea Europeană, spre exemplu, circa 30% dintre femeile aflate la menopauză sunt diagnosticate cu osteoporoză.

Cu un impact major asupra sănătăţii, osteoporoza reduce semnificativ calitatea vieţii pacientului, de aceea diagnosticarea precoce este extrem de importantă.

Osteoporoza, care înseamnă „os poros”, este o boală în care densitatea osoasă şi calitatea osului sunt reduse. Pe măsură ce oasele devin mai poroase şi mai fragile, riscul de fractură este mult crescut. Pierderea osoasă are loc discret şi progresiv. De multe ori nu există simptome până când se produce prima fractură, se menţionează pe site-ul Fundaţiei Internaţionale pentru Osteoporoză, https://www.iofbonehealth.org/.

În întreaga lume, una din trei femei şi unul din cinci bărbaţi sunt expuşi riscului unei fracturi osteoporotice. De fapt, se estimează că o fractură osteoporotică apare la fiecare 3 secunde. Cele mai frecvente fracturi asociate cu osteoporoza apar la nivelul şoldului, coloanei vertebrale şi încheieturii mâinii. Probabilitatea apariţiei acestor fracturi, în special la nivelul şoldului şi coloanei vertebrale, creşte odată cu vârsta atât la femei, cât şi la bărbaţi.

Deosebit de îngrijorătoare sunt fracturile vertebrale şi cele de şold. Fracturile vertebrale pot avea consecinţe grave, inclusiv pierderea în înălţime, dureri de spate intense şi deformare. O fractură de şold necesită adesea o intervenţie chirurgicală şi poate duce la pierderea independenţei de mişcare sau chiar la deces, aminteşte sursa citată.

Există numeroşi paşi care pot fi făcuţi pentru prevenirea şi diagnosticarea osteoporozei. În zilele noastre, osteoporoza este o afecţiune în mare parte tratabilă şi, cu o combinaţie între modificarea stilului de viaţă şi un tratament medical adecvat, multe fracturi pot fi evitate.

Un aparat folosit în diagnosticarea osteoporozei, în depistarea precoce a acesteia, este osteodensitometrul.

O dietă echilibrată, bogată în nutrienţi şi care conţine suficient calciu, vitamina D, proteine, vitamina K, magneziu, zinc ş.a. ajută persoanele de toate vârstele în menţinerea masei osoase.

Sursa: agerpres.ro

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare