1 Mai: liber pe piaţa muncii pentru cetăţenii ţărilor care au aderat la UE în 2004

Ziua Muncii comemorează lupta şi victoriile obţinute de muncitorii din lumea întreagă în ce priveşte condiţii de muncă mai bune. În climatul economic şi social sumbru în care evoluează azi cea mai mare parte a Europei, această zi devine şi mai relevantă. În plus, 1 mai marchează şi cea de-a şaptea aniversare a celei mai mari extinderi a UE, iar 2011 e anul înlăturării unora dintre ultimele obstacole din calea liberei circulaţii a lucrătorilor.
La 1 mai ia sfârşit perioada în care ţările UE-15 pot impune restricţii de circulaţie lucrătorilor din ţările UE-8, care au aderat în 2004. Lucrătorii din Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Polonia, Letonia, Lituania şi Estonia sunt liberi de acum să-şi găsească un loc de muncă în majoritatea statelor membre. E o veste bună. În 2004, aceste restricţii au umbrit bucuria aderării pentru mulţi cetăţeni din UE-8, în timp ce în UE-15 s-a răspândit temerea că o piaţă europeană deschisă ar ameninţa salariile şi locurile de muncă.
lEfecte benefice pentru vest
Însă rapoartele elaborate de Comisia Europeană în 2006 şi 2008 au arătat că fluxurile migratorii de la est la vest au avut un efect covârşitor pozitiv pentru UE-15, mai ales în ţările care şi-au deschis porţile fără restricţii. Lucrătorii nou-veniţi nu au înlocuit forţa de muncă indigenă, ci au umplut, de fapt, golurile din piaţă. Ei nu au exacerbat şomajul şi nici nu au pus mari presiuni asupra serviciilor de asistenţă socială.
Cetăţenii din statele membre „mai noi” reprezintă doar circa 0,7% din populaţia de vârstă activă din cele „mai vechi”, în timp ce cifra pentru migranţii din afara UE e mult mai ridicată (aproape 6%). În plus, pieţele forţei de muncă deschise au contribuit la reducerea muncii nedeclarate, iar teama de dumping social nu s-a materializat. Salariile lucrătorilor localnici au continuat să crească, din 2003 până în 2007, atât în ţările de plecare, cât şi în cele de destinaţie. Experienţa de până acum arată clar că oamenii merg acolo unde sunt locuri de muncă. Mobilitatea transfrontalieră a muncii se autoreglementează şi scade în perioadele de criză economică.
lTentaţii protecţioniste
Dar eliminarea restricţiilor, în climatul de criză din 2011, poate induce sentimente amestecate. Când tot mai mulţi cetăţeni abia reuşesc să se descurce de la lună la lună, apelurile la protecţionism rezonează mai puternic. Deşi toate ţările trebuie să-şi deschidă acum pieţele forţei de muncă pentru UE-8, România şi Bulgaria vor trebui să aştepte să se întâmple acest lucru până în decembrie 2013.
Criza financiară a reprezentat o încercare pentru Europa socială. În pofida tulburărilor, UE a stabilit anul trecut obiective ambiţioase în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru a stimula numărul şi calitatea locurilor de muncă şi pentru a lupta împotriva sărăciei.
Relansarea economică e însă fragilă, cererea de forţă de muncă nu a crescut semnificativ, iar incertitudinile legate de criza zonei euro descurajează investiţiile. Tinerii mai ales reuşesc cu greu să îşi găsească un prim loc de muncă, iar lucrătorii mai în vârstă au probleme în a se menţine mai multă vreme pe piaţa muncii.
Totuşi, mobilitatea e parte a soluţiei la problema şomajului european. Acesta este considerentul esenţial ce stă la baza iniţiativei prioritare a UE, intitulată „Tineretul în mişcare”. De asemenea, trebuie să vedem ce trebuie făcut pentru gestionarea mobilităţii, astfel încât să se obţină cele mai bune rezultate, atât în ţările de origine, cât şi în cele de destinaţie. În ţările de origine trebuie să se facă eforturi şi să se elaboreze strategii pentru a se garanta funcţionarea mobilităţii în ambele sensuri. Deplasarea lucrătorilor calificaţi ar trebui să fie circulară, astfel încât lucrătorii să aducă înapoi cunoştinţe şi experienţe valoroase ce pot contribui, mai apoi, la dezvoltarea economiei şi societăţii locale.
lProfesiile căutate
Deşi în anumite ţări de destinaţie „afluxul” de lucrători e privit cu oarecare reticenţă, deja e nevoie să ne pregătim pentru insuficienţa celor competenţi în diferite sectoare şi profesii (ingineri, meşteşugari specializaţi, medici etc). Comisia Europeană poate colabora cu statele membre pentru îmbunătăţirea capacităţii de „căutare şi asociere adecvată” a serviciilor noastre de ocupare a forţei de muncă. Şi, dacă perioada următoare ne aduce experienţe pozitive, termenele limită pentru România şi Bulgaria pot fi, la rândul lor, reconsiderate.
De Ziua Muncii, ar trebui să scoatem în evidenţă faptul că posibilitatea de a lucra şi studia într-un alt stat membru se află la baza UE. Sunt drepturi şi libertăţi fundamentale ce contribuie şi la lupta împotriva şomajului. Pentru a îndeplini, împreună, obiectivul de a ajunge la o ocupare a forţei de muncă de 75% până în 2020, trebuie să folosim toate şansele de care dispunem.
lUE-8
Cele opt ţări care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 sunt: Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Polonia, Letonia, Lituania şi Estonia. România şi Bulgaria au intrat în Uniune la 1 ianuarie 2007.(A.V.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI