Zmeura – Fructele minune şi secretul tinereţii fără bătrâneţe. Bobițele de culoarea rubinului, calități terapeutice cu totul speciale

Zmeura – Fructele minune şi secretul tinereţii fără bătrâneţe. Bobițele de culoarea rubinului, calități terapeutice cu totul speciale

Într-adevăr, când Natura a creat acest zmeura, s-a întrecut pe sine! Rezultatul a fost un fel de bijuterie compusă din bobiţe de culoarea rubinului, îmbinate în mod măiestrit şi dăruite cu o aromă inconfundabilă.

Dacă ești norocos să ai zmeură în grădină, se pare că practic ai propria ”farmacie” în curte! Zmeura este bogată în vitamine, oligoelemente și compuși secundari vegetali; de asemenea, se zice că au proprietăți antibiotice, de stimulare a apetitului și diuretice.

Mai stimulează anticorpii, sistemul imunitar și optimizează metabolismul. Pe lângă vitamine, ele conțin un nivel ridicat de acid citric, ce influențează ciclul ureei, oferind un efect diuretic și de curățare. Și cu mulți acizi activi, inclusiv ”aspirina naturală” (acidul salicilic), pectina și câțiva tanini, zmeura ajută ficatul să îndepărteze toxinele și are proprietăți antipiretice.

Pe deasupra, zmeura este foarte bună pentru digestie, oferind un aport mare de fibre! Deci, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, zmeurei i-au fost dăruite şi nişte calităţi terapeutice cu totul speciale. Să te vindeci mâncând, iată un semn minunat că acolo, sus, cineva ne iubeşte!

Citește și: Florile de salcâm – mai mult decât frumos mirositoare!

Cartea de vizită

Zmeurul (Rubus idaeus) aparţine familiei Rosaceae, este un arbust tufos, peren, cu lăstari târâtori, cu tulpini drepte, arcuite spre vârf, cu ghimpi drepţi, de formă unor ace, adeseori plasaţi numai pe partea inferioară. Frunzele sunt compuse din 3-7 foliole, dinţate pe margini, verzi pe faţa superioară, albicioase pe cea inferioară. Florile zmeurului sunt albe, compuse din 5 sepale, 5 petale şi numeroase stamine, şi reprezintă o sursă importantă de nectar pentru albinele producătoare de miere.

Fructul, care se numeşte zmeură, este de culoare roşie, cu miros plăcut şi gust acrişor-aromat. Zmeurul înfloreşte începând din luna mai până în iulie. Creşte spontan în locuri stâncoase, luminişuri de păduri, regiuni deluroase şi muntoase. Poate fi întâlnit pe întreg teritoriul României fiind o plantă specifică zonelor cu climă temperată. Se presupune că locul de naştere al zmeurei ar fi undeva în estul extrem al Asiei, de unde a fost adusă, cu nu mai puţin de patru-cinci mii de ani în urmă, în Europa.

În prezent, sunt cunoscute nu mai puţin de 10 specii de zmeură, care au la rândul lor câteva zeci de varietăţi fiecare, însă cea mai cunoscută este Rubus idaeus, numită şi zmeura europeană sau zmeura euro-asiatica, din care se pare că derivă majoritatea celorlalte specii. Cultivarea zmeurei a apărut foarte târziu, abia în ultimele două-trei secole, ea fiindu-le oamenilor la îndemână, crescând peste tot, prin crânguri, la margini de pădure, în zonele defrişate ori chiar pe lângă gardul şi zidul casei.

Din nefericire, pe măsură ce s-a practicat agricultura intensivă, pe măsură ce suprafeţele de pădure au fost retranse şi exploatate „ştiinţific”, vastele zmeurişuri au dispărut. Printre puţinele ţări care mai au zmeură suficient de abundentă, aşa încât să poată fi recoltată în cantităţi considerabile din flora spontană, este România (cu toate astea, în clasamentele recente ale producătorilor mondiali de zmeură, ţara noastră nici nu există).

Rusia şi vecina noastră, Şerbia, produc împreună aproape jumătate din producţia mondială de zmeură, urmate de Statele Unite şi de alte ţări europene şi asiatice. Totuşi, deşi România nu intră în statistici, ea este un producător important dintr-un motiv legitim: calitatea.

Zmeura noastră are un parfum, un gust şi – după toate semnele – o acţiune terapeutică cu totul excepţională.

Soiuri de zmeura cu valoare terapeutica

De ceva timp, în supermarketurile româneşti a apărut zmeura ambalată la caserole de plastic. Este arătoasa, se păstrează proaspătă incredibil de mult (în timp ce zmeura din flora spontană ţine maximum 24 de ore), dar gustul şi aroma ei sunt doar o reflexie palidă a zmeurei pe care o ştim din copilărie.

Această „zmeură arătoasă”, din soiuri selecţionate, foarte productive, a fost hrănită cu fertilizatori şi recoltată ceva mai repede, aşa încât să se coacă în cutie.
În pieţe, şi chiar la marginile drumurilor care traversează munţii, găsim, însă, alt fel de zmeură: zmeura de pădure! Boabele sale sunt mici, de un roşu închis (ceea ce arată prezenţa unor pigmenţi cu acţiune terapeutică foarte intensă), sunt foarte parfumate şi… trebuie să le studiem înainte de a le mânca, pentru a elimina un eventual „musafir” nepoftit (dovadă a sănătăţii lor). Ei bine, puţine fructe se mai pot lauda cu o asemenea valoare terapeutică. Mai întai de toate, putem fi siguri ca este „curată”, fără nici un fel de îngrăşământ chimic, pesticid sau stimulator de fructificaţie. Apoi, ea are maximum de calităţi terapeutice, întrucât s-a copt natural, nu a fost depozitată mult timp şi nu a fost stimulată creşterea sa, în detrimentul conţinutului de substanţe nutritive. Să aflam în continuare cum se prepară şi cum se administreaza terapeutic aceasta zmeura.

Mod de administrare

Fructele de zmeură de pădure sunt o adevărată colecţie de minerale: mangan, magneziu, calciu, zinc, potasiu, fosfor, toate în forme uşor asimilabile, plus vitaminele A, B1, B2, D şi P, dar mai ales vitamina C, prezentă în cantităţi impresionante. Numai din această enumerare, şi ne putem da seama că zmeura este un adevărat izvor de sănătate, fiecare fruct al său fiind o variantă naturală extrem de reuşită a suplimentelor de vitamine şi minerale care se găsesc în farmacii.

Trebuie spus, însă, că aceste substanţe vindecătoare pot fi asimilate exclusiv din zmeură proaspătă şi, într-o măsură ceva mai mică, din cea congelată, nu însă şi din cea preparată termic. Ca atare, pentru a obţine efectele terapeutice aşteptate, ne vom orienta doar spre consumul fructelor ca atare, preparatele din ele fiind lipsite de efect.

Zmeură în consumul casnic

Doza minimă pentru a obţine beneficii de pe urma administrării acestui fruct este de 150 de grame pe zi. De altfel, această este şi porţia zilnică minimă recomandată de nutriţionişti, fie că este vorba de zmeură, fragi, vişine, cireşe sau căpşuni. Deja, în această doză, fructele încep să aibă efectele de prevenire a bolilor. Pentru a vindeca, însă, anumite afecţiuni, este necesar să mărim mult doza şi să stabilim un anumit interval de timp de administrare. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cură.

Cura cu zmeură

Se consumă, înainte de fiecare masă, 150-300 g de fructe pe stomacul gol, vreme de 12 zile la rând. Nu se mănâncă apoi nimic, minimum o oră. Asocierea cu zahăr anulează efectul binefăcător al zmeurei, în diabet şi în ulcer.
Preparate din zmeură

*Siropul de zmeură. Fructele de zmeură se spală foarte bine, se zdrobesc cu o furculiţă, se pun într-un tifon cu ochiuri fine şi se storc, obţinându-se un suc limpede. Peste acest suc se adaugă miere (3 pahare de miere la un pahar de suc) şi se amestecă foarte bine, după care se lasă să se omogenizeze vreme de 7 zile. Se foloseşte ca atare, administrat cu linguriţa sau diluat cu apă, ca băutură răcoritoare.

*Ceaiul de zmeură. Se culeg vârfurile tufelor de zmeură – fructe cu câteva frunzuliţe -, făcându-se din ele mici buchetele, care se pun în locuri foarte bine aerisite. După uscare, se mărunţesc şi se folosesc la obţinerea unui ceai aromat, cu proprietăţi vindecătoare excepţionale: 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pun într-o cană de apă clocotită şi se fierb 1 minut la foc mic, apoi se lasă 15 minute să se răcească şi se filtrează. Se consumă 2-4 căni pe zi.

* Xilitolul. Din zmeură se extrage xilitolul, care este un îndulcitor artificial folosit mai ales în tratarea şi prevenirea cariilor dentare.
Zmeură, în tratamente preventive

* Afecţiuni pulmonare, sensibilitate la răceli, răguşeală. Se consumă sirop de zmeură, 4-6 linguri zilnic. Acest sirop, precum şi ceaiul de zmeură îndulcit cu miere, este un remediu salvator pentru persoanele care îşi solicită foarte mult coardele vocale (profesorii, cântăreţii, conferenţiarii etc.). La copiii cu sensibilitate la bronşită, cu amigdalite recidivante, o cură la munte, în care se consumă zilnic zmeură, are efecte benefice uimitoare.

* Degenerescentă maculară. Conţinutul mare de antociani (substanţele care dau culoarea specifică zmeurei) şi de vitamine (în special vitamina C şi vitaminele din complexul B), din fructele de zmeură, le recomandă ca pe un excelent mijloc de prevenire a degenerescenţei maculare. Persoanele care consumă zmeură şi alte fructe de culoare roşie sau neagră (ceea ce arată prezenţa anumitor pigmenţi), de măcar 5 ori pe săptămână, au un risc de a face degenerescentă maculară cu 36% mai scăzut decât persoanele care consumă foarte rar sau deloc aceste fructe.

* Îmbătrânire prematură. Zmeura este extrem de bogată în substanţe cu efect antioxidant, fiind – se pare – cel mai puternic fruct în acest sens. Antioxidanţii din zmeură protejează organismul de aşa-numiţii radicali liberi, care produc îmbătrânirea accelerată a ţesuturilor, degenerarea ADN-ului şi apariţia diferitelor afecţiuni specifice vârstei a treia. Pentru a beneficia de efectul antioxidant al zmeurei, trebuie consumate zilnic 150 de grame din acest fruct, în cure de măcar 7 zile. În prelungirea curei cu zmeură, se pot consuma şi alte fructe ale verii, cu efecte similare, cum ar fi coacăzele roşii, afinele sau murele.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI