Ziua Crucii: Hram la Schitul Înălţarea Sfintei Cruci – Aiud și la Mănăstirea Lupşa

După tradiția Bisericii Ortodoxe, fiecare biserică în momentul în care se târnosește de către episcop primește un nume, care devine hramul său.

Prin sfințirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, patronul său spiritual. După iconografia ortodoxă, icoana hramului se așează în iconostas în rândul întâi, la dreapta, alături de Sfintele Icoane Împărătești: Mântuitorul Iisus Hristos, și Sfânta Fecioară Maria.

Hramul Bisericii se serbează cu deosebită solemnitate, la ziua pomenirii evenimentului său sfântului, în prezența a sute și mii de credincioși, care vin în pelerinaj de la mari depărtări.

Pentru orice comunitate creștină, hramul înseamnă o zi de sărbătoare deosebită, în care sunt cinstiți sfinții ocrotitori ai Bisericii și în care este celebrată comuniunea, prin care ne trăim credința și în care îl întâlnim pe Domnul cel Viu.

În fiecare an, în data de 14 septembrie, când Biserica Ortodoxă prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci, creștinii din comuna Lupșa, din Aiud și din întreg județul Alba se îndreaptă spre cele două lăcașuri de cult și sărbătoresc hramul Mănăstirii Lupșa și Schitul Înălțarea Sfintei Cruci din Aiud.

Biserica de lemn a Mănăstirii Lupşa, datează din secolul al XV-lea, refăcută în anul 1694. Are hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” şi „Sfântul Nicolae”.

A nu se confunda cu biserica de zid din Lupşa, cu hramul Naşterea Fecioarei, monument istoric care datează din 1421.

Biserica de lemn a Mănăstirii Lupşa are o mare importanţă istorică datorită vechimii, 1429 şi implicării în ridicarea sa a familiei cneziale Cândea de Lupşa.

Izvoarele documentare au reţinut intenţia de a o dărâma, a generalului austriac Buccow, pe motiv că Procopie, un călugăr al mănăstirii, se află implicat în răscoala condusă de Sofronie. Petru Pavel Aron în scrisoarea din 9 octombrie 1762, adresată generalului Buccow, o numeşte “per antivquua…”, iar prin cea din 17 iulie, acelaşi an, îl roagă să n-o dărâme, ci alungându-l pe Procopie, să o predea uniţilor. Dintre cărţile mănăstirii se numărau Faptele Apostolilor sau Praxiul, tipărit la Braşov, în 1563, de diaconul Coresi şi Noul Testament, din 1648, de la Alba Iulia.

Dezvoltarea picturii a aflat la Lupşa o ambianţă propice. Cele câteva icoane păstrate sunt edificatoare în acest sens: icoanele împărăteşti, probabil de la mijlocul secolului al XVIII-lea, cu bogat decor floral pe ramă şi pe aureole, vădesc confluenţa aici a artei moldoveneşti cu aceea de la sudul munţilor. Icoana Adormirea Maicii Domnului, de factură bizantină, poate fi atribuită lui Simion zugravul.

Lăcaşul de cult are un plan dreptunghiular, cu absida decroşată, poligonală cu cinci laturi. Silueta sa se distinge prin armonia proporţiilor şi prin accentuata înălţime a acoperişului, cu învelitoare de şiţă. În decursul vremii, construcţiei i s-au adus înnoiri, cu prilejul lucrărilor de reparaţie.

Dintre acestea se numără, supraînălţarea pereţilor, şi respectiv, desfacerea bolţilor originare şi înlocuirea lor prin tavane drepte. Modificarea a avut loc înainte de 1694, sau în acel an, când au fost şi zugrăvite elementele respective, cu un decor inspirat din tavanele casetate ale bisericilor reformate.

În naos sunt repetate trei motive (florale si geometric), pe tavanul altarului neapărând însă, decât soarele şi luna, alături de o casetă cu incripţia în limba latină, dar cu anul redat cu caractere chirilice, fapt nu lipsit de însemnătate în ceea ce priveşte originea etnică a semnatarilor. În 1865, pereţii, la interior şi exterior, au fost tencuiţi, ancadramentele originare ale intrărilor fiind şi ele înlocuite. Biserica se află pe lista monumentelor istorice din judeţul Alba.

Schitul Înălţarea Sfintei Cruci – Aiud

Schitul Înălţarea Sfintei Cruci este un schit ortodox construit pe „Râpă Robilor”, renumitul cimitir anonim al martirilor care au fost omorâţi în închisoarea Aiud, în vremea comuniştilor. Îngropările în acest loc se făceau numai noaptea, pe întuneric, fără nici o lumină şi fără a lăsa în urmă nici un semn. Aiudul şi-a scris memoria cu litere de sânge şi lacrimi în istoria neamului românesc.

În anul 1947, conducerea politică a ţării a luat decizia de a transforma închisoarea din Aiud într-un mare centru de exterminare, dedicat elitei duhovniceşti şi intelectuale a ţării. Mucenicia va încununa Aiudul până în anul 1964, când sunt eliberaţi toţi deţinuţii politici rămaşi în viaţă.

În anul 1992, deţinuţii care au supravieţuit acestei închisori, au luat decizia de a ridica un monument, pe „Râpă Robilor”, ca simbol al biruinţei lui Hristos, prin cei aleşi ai Săi, faţă de înainte-mergătorii lui Antihrist. Monumentul din Aiud a fost terminat în anul 1999.

„S-a construit acest monument, început la 28 octombrie 1992, terminat la 14 septembrie 1999, pentru cinstirea memoriei deţinuţilor politici morţi în timpul regimului comunist în închisoarea Aiud şi în închisorile unde nu s-au înălţat memoriale, iar numele lor nu au fost săpate în piatră, pentru aducere aminte. Doamne, primeşte jertfă!”

Paraclisul din interiorul acestuia a fost sfinţit în anul 2000, de către Înalt Preasfinţitul Bartolomeu, fost deţinut al închisorii Aiud. La intrarea în paraclis, găsim scris: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 10).

Monumentul marilor eroi ai neamului românesc, numit „Calvarul Aiudului”, îi înfăţişează pe martiri în chip de cruci, ducând în spate crucea neamului românesc, răstignit de comunişti. Acest monument, înalt de 18 metri, lat de 6 metri şi lung de 27 de metri, este amplasat în partea de sud-vest a oraşului Aiud, judeţul Alba.

Monumentul de la Aiud este alcătuit din şapte perechi de cruci, peste care stă aşezată una mai mare. Crucile mici, înalte de şase metri, simbolizează unitatea în suferinţă, pe care au avut-o mucenicii din temniţele comuniste, iar crucea mare, aşezată deasupra lor, simbolizează crucea neamului românesc, pe care ei au dus-o în spate. Crucile acestui monument veghează somnul morţilor neidentificaţi, victime ale regimului comunist, din penitenciarul Aiud.

Plăcile inscripţionate cu nume, aşezate pe pereţii interiori ai mausoleului, dezvăluie doar o mică parte din cei care au murit în temniţele comuniste. În interiorul monumentului de la Aiud se afla o icoană unicat cu Maica Domnului. Aceasta este reprezentată cu mâinile înălţate în rugăciune, mângâind pe toţi cei care l-au mărturisit pe Hristos în temniţele comuniste.

Sfintele Moaşte, descoperite pană acum în Râpă Robilor, se păstrează cu mare evlavie în interiorul monumentului, sub Sfântul Altar al paraclisului. Acestea sunt unul dintre marile daruri pe care Dumnezeu le-a dăruit neamului nostru, spre mântuire. La baza monumentului, la intrarea în osuarul cu Sfinte Moaşte, găsim scris: „Doamne, primeşte jertfa lor.”

În anul 2001, după 37 de ani de la eliberarea din această închisoare, soseşte în Aiud părintele Iustin Parvu, stareţul de la Mănăstirea Petru Voda. Cu această ocazie, părintele Iustin a spus: „Mi-e şi frică să calc cu picioarele pe acest pământ, atât de plin de Sfinte Moaşte.”

În luna septembrie a anului 2004, Înalt Preasfinţitul Andrei Andreicut l-a binecuvântat pe părintele Iustin Parvu să ridice un schit în acest loc, închinat „Înălţării Sfintei Cruci, în care să fie pomeniţi toţi martirii neamului românesc.

În fiecare an, de praznicul Înălţarea Sfintei Cruci, numeroşi credincioşi participă la hramul schitului din Aiud, unde se pomenesc foştii deţinuţi politici care au trecut la Domnul în temniţele comuniste, sau la schiturile: Studina – jud. Olt; Ciocăneşti – jud. Suceava, „Sfânta Cruce Poiana” din jud. Neamţ, bisericile din Volovăţ şi Pătrăuţi, din jud. Suceava, ctitorii ale voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Sursa: crestinortodox.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI