Viziunea a doi specialiști în politici de sănătate, între care unul din Alba, cu privire la reformarea sistemului sanitar: Creșterea salariilor medicilor nu înseamnă reformă

Medicii Horea Timiș (Alba) și Vasile Dănuț Silaghi, doi experți în politici de sănătate, au explicat, într-un interviu pentru Jurnalistii.ro, că pentru a reforma sistemul sanitar, care are nevoie acută de un restart, se impune o schimbare de mentalitate la nivel de societate și, implicit, de profesioniști care să pună în aplicare un plan adevărat de reformă.

Jurnalistii.ro: Avem cel mai puțin performant sistem sanitar din Europa,  deși toată lumea vorbește despre reformare, însă îmbunătățirea sistemului rămâne blocată la nivel de discuții. Cum ar trebui să se facă reforma sistemului sanitar?

Ca să faci reformă conceptuală și structurală și care să ofere rezultate pozitive predictibile ai nevoie de profesioniști în sectorul de decizii și în execuție. Fiecare sistem funcționează exact la parametrii la care a fost planificat și construit și asta este adevărat și în cazul sistemului actual de sănătate din România.

Cei care conduc destinele Sănătății de ani de zile la nivel decizonal, din eșalonul unu, doi sau trei, reprezintă motorul și imaginea acestui sistem. Un sistem construit și girat de know-how-ul celor care răspund de pârghiile sistemului. Acești oameni fac ca sistemul românesc să funcționeze la parametrii cunoscuți din datele statistice și care ne plasează pe ultimele locuri aproape la toate categoriile.

Epidemia de rujeolă în desfășurare și recentele decesele din cauza rujeolei ne plasează chiar în lumea a III-a pe un plan al aprecierii performanțelor și calității sistemului sanitar.

Nu vi se pare ciudat că de 20 de ani suntem tot pe ultimul loc în Europa, iar de 20 de ani sunt tot aceiași oameni care ne vorbesc despre ce nevoi are sistemul și ce ar trebui făcut, indiferent de orientarea politică de stânga sau de dreapta?

De 20 de ani sistemul nu progresează conform nevoilor și dezvoltării științei medicale și a tehnologiei. Medicina românească suferă din cauza lipsei de expertiză, de medicamente și de neutilizarea optimă a tehnologiei și resurselor. În România sistemul de sănătate nu reușește să contribuie la bunăstarea generală, chiar dacă contribuie la PIB, prin intermediul consumului.

În alte țări, sistemul de sănătate contribuie economic și faptic la bunăstarea economică, socială a națiunii și a individului, contribuie la dezvoltarea științei, a forței de muncă și aduce venituri substanțiale prin vânzarea de servicii medicale, de știință, tehnologie, medicamente și know-how.

Factorii de decizie din sistemul de sănătate românesc fac același lucru de 20 de ani, menținând sistemul la un nivel de avarie și îmbunătățind veniturile lor și ale celor apropiați lor. Acești oameni fac același lucru în fiecare zi și vor să se întâmple ceva nou, diferit și pozitiv în sistem.

Einstein a spus: ”A repeta continuu același lucru cu intenția vădită de a obține un  rezultat diferit este nebunie”. Iar eu cred același lucru! Acesta este sistemul nostru de sănătate, la care toți contribuim prin ceea ce facem, și ale cărui rezultate se reflectă în statisticile finale de performanță și de calitate. Pentru a face reforma în sănătate este nevoie de o schimbare la nivelul mentalității oamenilor, iar la nivelul decidenților chiar de o schimbare fizică.

Jurnalistii.ro: Considerați că mărirea salariilor medicilor poate fi un prim pas  în acest proces de reformare a sistemului?

Este clar că suntem pentru venituri decente și echitabile în sistemul sanitar. Este demonstrat știițific (McKinsey) că creșterea salariilor nu a dus la creșterea performanței, a calității și la schimbarea de sistem/paradigmă/model sanitar. Creșterea salariilor nu înseamnă reformă, ci o rezolvare a unor tensiuni sociale și sindicale.

De exemplu, în Grecia, acum câțiva ani, s-au dat salarii mărite în sănătate dar fără o reformă propriu-zisă a sistemului, ca și la noi. Grecii au ajuns la performanța de a face 240 de RMN-uri la 1000 de locuitori, pe când în țări dezvoltate media era de 50 de RMN-uri. Și știm unde a ajuns Grecia astăzi.

Donald Berwick, președintele de onoare al ÎHÎ.org spune că pentru a face o schimbare în sistem, printre altele, este nevoie de:

1. Să nu se pună focusul pe finanțe. Când este vorba de schimbare în sistemul sanitar, nu finanțarea din sistem va aduce schimbarea. Finanțarea trebuie adaptată modelului de sistem ales în funcție de nevoile și posibilitățile fiecărei națiuni.
2. Abordarea schimbării sistemului prin care anumite profesii sau anumite specialități sunt mai importante decât altele pentru buna funcționare a sistemului sau a națiunii este greșit. De exemplu, un anestezist nu este mai important decât un epidemiolog în ecuația de sistem și nu este corect să oferim venituri substanțiale anestezistului pentru că am creat o criză de anesteziști în sistem. În realitate avem o criză mai profundă de epidemiologi și acesta este și motivul pentru care avem așa de multe infecții nosocomiale grave, rujeolă etc. După cum s-a văzut și la recentele tensiuni dintre sindicate, angajați și guvern, acest tip de conflict există și a fost rezolvat în modul cunoscut și care generează costuri pe seama întregului pe care noi toți le vom suporta.

În actualul sistem apar fracturi între diferite eșaloane de mangement, între diferitele grupuri profesionale și specialități, între cei din sănătate și națiune. În acest sens, Berwick susține că trebuie abandonat sistemul de stimulente complexe în sănătate. În fond, ce au făcut și pe ce s-au înțeles sindicatele și guvernanții recent: au dat stimulente unor grupuri și categorii. În conceptul medicinei din Era III, spre care ar trebui și noi să ne îndreptăm, se pune accent pe trei ținte (Triple AIM, îhî.org) importante:

1. scăderea costurilor din sănătate
2. îmbunătățire stării de sănătate a populației
3. o îngrijire mai bună a individului

la care se adaugă a patra țintă :

1. îmbunătățirea sistemului astfel încât să fie o plăcere în a-ți practica  profesia în sistemul sanitar

Salariile medicilor din sistemul public au crescut – lucru cert și de apreciat -, dar sistemul i-a uitat pe cei din privat și din medicina primară, deci n-a atins cele patru puncte enumerate mai sus.

Din punct de vedere al managementului sanitar se știe că finanțarea excesivă prin creșterea salariilor medicilor din sistemul public va duce la creșterea costurilor, scăderea performanței și a calității, per ansamblu.  Creșterea durabilă a performanței și a calității trebuie să provină dintr-o optimizare a cheltuielilor și a costurilor. Astăzi, această focusare pe finanțe și canalizarea exclusivă a lor în România va genera un efect în reducerea cheltuielilor pentru medicamente, investigații, investiții, fapt care se va întoarce împotriva pacientului, comunității și a sistemului însuși.

Creșterea durabilă însemna optimizarea de costuri/cheltuieli, mutarea serviciilor medicale în afară spitalelor și cât mai aproape de locul unde trăiește persoana prin dezvoltarea prevenției, a medicinei primare și reducerea rolului medicinei de spital. Și în principal prin crearea de spitale flexibile, modulare, agile așa numitele micro spitale în locul mamuților care se vor construi pe plan național sau regional.

Trebuia orientat și spre o spitalizare la domiciliu prim mutarea resurselor umane, de îngrijire și tehnologie la domiciliul pacientului. Suntem noi pregătiți ca profesioniști, guvernanți, pacienți, comunitate și infrastructură să facem așa ceva fezabil?

Care ar trebui să fie următorul pas?

Următorul pas ar fi să se aplice ceea ce se scrie în articolele și cărțile noi de specialitate, recomandarea unor specialiști și organizații de specialitate internaționale. Redau mai jos cele zece căi de transformare radicală a sistemului sanitar enunțate de îhî.org. Nu cred că există altceva mai practic, simplu, concret de urmat. Aceste recomandări cu greu se pot aplica pentru că ne lipsește o cultură de management de sistem sanitar autentic progresist.

Deci ÎHÎ recomandă următoarele :

1. Schimbă balanța de putere: ca să co-produci în același timp sănătate și bunăstare în parteneriat cu pacienții, familia și comunitatea.
2. Standardizează tot ce are sens: pentru a reduce variațiile din procese, care să permită mai mult timp alocat pacienților.
3. Personalizează serviciile: acordă servicii în funcție de nevoile personale, valori și preferințe ale pacientului, ghidate de o înțelegere a ceea ce contează pentru acea persoană.
4. Promovează bunăstarea: cu axare pe rezultatele care contează pentru oameni, apreciind faptul că sănătatea și fericirea lor nu necesită neapărat un sistem sau servicii de sănătate.
5. Creează plăcere la locul de muncă și în munca prestată: prin cultivarea, motivarea și mobilizarea mândriei și a bucuriei de a fi parte din forța de muncă a sistemului sanitar.
6. Să faci totul să fie ușor: redu continuu pierderile și cerințele care nu aduc valoare pentru pacienți, familie și clinicieni.
7. Mișcă cunoașterea, nu oamenii: prin procese “redesenate” și moderne care să stea la baza serviciilor furnizate; folosește toate capacitățile, incluzând conceptele și practicile noi a îngrijirilor bazate pe tehnologie digitală ca o alternativă care să substitue vizita fizică nemijlocită și acordarea îngrijirilor în instituții clasice. Întâlnește pacientul acolo unde el se găsește fizic.
8. Colaborează și cooperează: prin a recunoaște că sistemul sanitar este o rețea care este mult mai extinsă decât zidurile unei instituțîi. Elimină silozurile și dărâma granițele instituționale și profesionale auto-protective care împiedică fluxurile productive și capacitatea de răspuns individual, organizațional și de sistem.
9. Acceptă / asumă abundență: prin folosirea tuturor bunurilor și mijloacelor existente care să permită optimizarea mediului social, economic și fizic, punând accent pe aportul din partea pacientului, familiei și comunității.
10. Returnează banii: economiile realizate să fie direcționate către alte activități publice și private care să ducă la creșterea nivelului de sănătate și bunăstării.

 Se tot vorbește că reforma întârzie din cauza ritmului  cu care se schimbă miniștrii. Așa este?

Nu ministrul contează în realizarea unei reforme sanitare, ci lipsa unor politici, strategii, filozofii și model de sistem sanitar. Majoritatea miniștrilor sunt ”pompieri” de situații pentru care nu sunt pregătiți și nici nu le înțeleg, iar  într-un final devin constatatori și mai puțin reformatori. Crearea unui organism de tip ”Think-Tank” la care să participe Ministerul Sănătății și organismele interesate din sistem transcede valoarea unui ministru în realizarea unei reforme. Sigur, un ministru reformator cu o susținere politică multi-partinică ar fi un garant pentru demararea și implementarea unei reforme structurale reale.

În opinia noastră, stingerea unor tensiuni și conflicte de natură sindicală în interiorul sistemului, prin acordare de resurse financiare mai consistente, nu reprezintă reforma.

Paradoxal este faptul că, deși romanul plătește ani întregi la CNAS, când are nevoie de un serviciu complex de  sănătate trebuie să scoată bani din buzunar…

După cum știm sistemul de asigurări funcționează pe principiul solidarității sociale iar esența sistemului de asigurări de sănătate este de a contribui cât mai mult pe parcursul vieții și de a primi cât mai puțin, pentru că se presupune că suntem sănătoși. Starea bună de sănătate se poate obține doar investind în 3P (Promoție, Prevenție, Protecție) atât ca individ, cât și ca stat.

Din totalul cotribuțiilor la CNAS, se știe că 80% din finanțare este utilizată de doar 20% din populație, iar 5% utilizează 65% dintre resurse. Pe aceștia ar trebui să ne focusăm și să le asigurăm un sistem care să îi mențină sănătoși. Problema este că tot sistemul funcționează prost și lipsa prevenției este catastrofală. Sistemul sanitar trebuie să creeze condiții pentru ca individul să aibă o stare de sănătate bună care să ducă astfel la reducerea cheltuielilor.

Este nevoia și de crearea unui comportament corespunzător al profesioniștilor care să reducă supradiagnosticarea, suprautilizarea tehnologiei și prescrierea de medicamente în exces, precum și reducerea internărilor în spital nejustificat.

Statistic, internările și mortalitatea evitabilă în România sunt la un procent de 48%, fiind primii din Europa la acest capitol. Este halucinant că, în loc să dezvoltăm politici de sănătate, care să diminueze acest indicator, facem tot posibilul să îl alimentăm. În Franța se fac intervenții chirugicale nejustificat, anual, de 5 mld de euro. Oare care este valoarea reală în România?

Suntem curioși cât de repede vor fi creați indicatorii de performanță din partea Ministerului care să stimuleze internările și intervențiile chirugicale în urmă creșterilor salariale făcute.

Sigur că, în România, pacientul scoate bani din buzunar, oficial și neoficial, și din cauza mentalităților și practicilor existente în sistem. Scoate bani pentru asigurări private, pentru așa-zisa «medicină de tarabă», creată de medicina publică combinată cu cea privată, căreia omul i se adresează când îi permite buzunarul, în dorința de a-și îmbunătăți starea de sănătate.

Și această dorință de shoping sanitar crescut la români este stimulată cultural și se poate vedea privind reclamele la medicamente.

Din păcate, românul nu își cunoaște drepturile ca pacient și atunci scoate bani din buzunar, dar, în fond, este un fel de coplata ascunsă. Și acest aspect trebuie clarificat în cadrul reformei de sistem.

Pe scurt, cum trebuie să arate un sistem de sănătate funcțional?

Să răspundă la cele patru ținte și cele zece principii enumerate mai sus și sigur la alte deziderate bazate pe știința modernă de sistem și mangement sanitar. Sistemul trebuie să fie în primul rând românesc și să se adreseze nevoilor, cerințelor și posibilităților românilor dar care să nu facă rabat de la standardele consacrate de performanță, calitate și risc management.

Nu avem nevoie de un sistem importat, copiat, furat și adaptat în mod neprofesional unde apare că îngrijirile medicale pentru mușcătura de crocodil și lovitura de cangur sunt printre cele mai bine plătite servicii.

Președintele Klaus Iohannis spunea că nu există viziune în ceea ce privește sistemul sanitar… 

Sistemul funcționează la parametrii cunoscuți care ne plasează pe locurile cunoscute în clasamentele de la nivel european și internațional. Cu toate acestea, avem profesioniști care fac tot efortul ca să obțină rezultate care, de multe ori, la nivel individual se pot compara sau le pot depași pe cele din statele europene. Suntem deficitari în a oferi servicii constante și de nivel tot timpul și peste tot în România.

Avem viziuni în ceea ce privește sistemul sanitar: spitale naționale, regionale de capitală ș.a.m.d. Problema este că tocmai aceste viziuni nu sunt ale unor oameni competenți și vizionari. Sunt viziuni retrograde, care nu vor duce la progres și rezolvarea problemelor de sistem, dimpotrivă vor crea acele găuri negre care vor absorbi și mai mult resursele sistemului.

Medicina modernă și progresele de sistem sanitar au nevoie de alte viziuni și abordări și culmea că am avea oameni în țară care au acea pregătire și viziune de a crea un sistem sanitar modern, performant, cu servicii de calitate. Ne punem întrebarea dacă domnul președinte Johannis are capacitatea și viziunea de a acorda o șansă acestor oameni și României.

Toți actorii decizionali ar trebuie să aibă o viziune despre cum ar trebui reformat sistemul sanitar, dar și fiecare cetățean ar trebui să aibă o viziune a modului în care să poată contribui la îmbunătățirea sănătății proprii, a sistemului și a binelui comun.

Dr. Vasile Dănuț Silaghi MD, MBA, MLSS, DBA, DU-TI, Medic Primar specialitatea Pediatrie, Atestat în Management Sanitar

Dr. Horea Timiș – medic medicină generală – Atestat în Managemet Sanitar -CEO – HBS Group (Healthcare Business Solution)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI