VIDEO | Un localnic din Apuseni, colecție impresionantă de radio-uri: Are peste 200 de aparate, majoritatea funcționale, iar cele mai vechi au fost fabricate în 1939

Un localnic din Apuseni, colecție impresionantă de radio-uri: Are peste 200 de aparate, majoritatea funcționale, iar cele mai vechi au fost fabricate în 1939

„… fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi un dram de iubire ca s-o înţelegi” scria Nicolae Iorga, în lucrarea „Orizonturile mele. O viaţă de om – aşa cum a fost”.

Într-un început de octombrie ploios, într-o casă cochetă din Roșia Montană, am ,,tras și noi cu urechea” și am aflat povestea lui Liviu Mic, un om al locului, cu o pasiune și o colecție deosebite.

Într-o cămăruță aflată la etajul doi al locuinței, timpul parcă s-a oprit în loc. Sunetul boem al muzicii ușoare imprimat pe plăci de vinil, care îşi întâlnea culmile gloriei chiar în perioada interbelică, ne duce cu gândul în centrul de odinioară al celui mai vechi oraș minier din România, cu străzi pietruite şi iluminate, cazino, cinematograf, teatru şi sală de bal cu oglinzi veneţiene şi grădină de vară în care cânta fanfara.

Peste 200 de radiouri într-o colecție impresionantă

Liviu Mic colecționează radiouri, iar încăperea este un adevărat monument cultural prin valoarea inestimabilă a pieselor pe care le deţine, o istorie a radio-urilor din perioada interbelică până după Revoluție. Pentru el, valoarea constă în bucuria pe care i-o dă fiecare radio în parte, fiecare exemplar reparat, dar și poveștile din spatele fiecărui obiect, pe care bărbatul și le amintește cu lux de amănunte.

Ca nişte rămăşiţe ale timpului, peste 200 de radiouri cu lămpi și cu tranzistori se află în impresionanta colecție a bărbatului: ,,E ca la pescuit: mă relaxează. Când sunt stresat, merg printre aparatele mele și mă liniștesc”, mărturisește Liviu Mic.

Din impresionanta colecție fac parte aparate Grunding Germania din 1972 și 1984, Carmen 4 din 1969 fabricat în România, Tesla din Cehoslovacia din anul 1956, TomisRomânia 1962, Balada România 1958, Pacific România 1970, Istria România 1966, Eumigett Austria 1961, Pionier România 1952, Kapsch Austria 1969, Siemens Germania 1966, Latvia U.R.S.S. 1960, Darclee România 1963.

Copilul Liviu Mic a făcut școala la Roșia Montană, în satul Blidești, undeva la 3-4 km de centrul comunei. După ce a terminat școala generală, a mers la Deva unde a făcut Liceul Energetic și s-a angajat la Mintia, la termocentrală, până a plecat în armată. După ce a venit din armată, tatăl său fiind bolnav, l-a rugat să nu mai plece, să rămână în Roșia Montană și așa s-a angajat la întreprinderea din localitate, unde a lucrat patru ani. În 1981, s-a construit stația de 110, care e vecină cu casa bărbatului. S-a angajat acolo și timp de 40 de ani a lucrat acolo, având și locuință de serviciu.

Radioul bunicului, primul aparat din colecție

Încă de la intrarea în curtea casei, ochii îți sunt furați de un colțișor aparte: o filigorie amenajată identic cu odaia bunicului, unde tânărul Liviu își petrecea serile ascultând emisiunea de 10 minute dedicată celor mici.

Colecționarul își amintește că pe vremea când era copil nu prea mulți aveau radiouri: ,,Bunicul își cumpărase un aparat de radio în 1956, exact anul în care m-am născut eu. Radio Mureș, pe care îl am acum în filigoria din curte, e expus exact cum era la bunicul. Când am construit filigoria, am vrut să fac un colț din casa bunicului, cu aceleași bănci și cu aparatul de radio la locul lui”, afirmă bărbatul.

Radioul bunicului a fost fabricat la Radio Popular, în România și încă funcționează dacă este pus în priză: ,,A mers mereu, doar că uneori contactele se oxidează și necesită o mică revizie. Nepoțelele îl butonează și funcționează. Bunicul asculta seara Vocea Americii, Europa Liberă și, la 18:50, emisiunea „Bună seara, copii”, cu o povestioară de 10 minute. Noi, copiii, stăteam cu bunicul și ascultam. Dacă încercam să umblăm la aparat, bunicul ne certa cu o nuieluță și spunea: „Nu ești robot!”. Dar de multe ori ne lăsa să ascultăm”, își amintește bărbatul.

La 15 ani construiește primul radio, într-un penar de lemn

La 15 ani a văzut la un vecin un aparat construit de el. A reușit să facă și el unul, într-un penar de lemn, un radio cu galenă și căști, fără alimentare electrică. Avea antenă și pământare și prindea două-trei posturi, iar Liviu încă mai păstrează penarul acela.

Primele aparate le-a colecționat în casa părintească din Deal: ,,După ce au murit, au rămas aparatele acolo. La un moment dat am zis să le aduc, să nu intre cineva și să le strice. Am coborât două aparate, în 2013-2014. Vecinul mi-a zis că are și el unul, mi l-a dat, și așa am început să le adun”, își amintește Liviu Mic.

Cele mai vechi piese, fabricate în 1939

Cel mai vechi aparat din colecție este din 1939, fabricat în Austria și funcționează cu o lampă cu petrol care generează energie electrică. Tot din 1939, în colecția bărbatului se mai găsește un Philips, dotat cu un sistem de preselecție a posturilor, un mecanism avansat pentru acea vreme, fabricat la București, pentru că firma avea fabrică în România.

Costul unui aparat la acea vreme era echivalentul unui salariu mediu pe un an întreg, iar achiziționarea unui radio era considerată o investiție mare.

Deși în colecția sa Liviu Mic are multe piese excepționale, aparatul său de suflet rămâne radio-ul părinților săi, un Concert din 1960 și Radio București 500, fabricat în 1959 pentru aniversarea a 500 de ani de la atestarea Bucureștiului.

Din cele peste 200 de aparate aproximativ 80% funcționează, deși nu toate la parametrii originali, dar funcționale pentru demonstrații. Majoritatea au fost cumpărate de colecționar defecte, cu 60-70 de lei, și au fost reparate de acesta. Cei mai mulți bani i-a dat pe o lampă, în jur de 100 de euro.

Colecția, moștenire pentru generațiile viitoare

Pentru copiii de la școală care îi trec pragul, bărbatul a construit un radio într-o carcasă transparentă, pentru ca cei mici să vadă exact din ce este compus și cum funcționează un astfel de aparat. Fie că vorbim de elevi, vecini sau, prieteni, ușa casei familiei Mic este mereu deschisă oricui vrea să admire impresionanta colecție.

În colecția lui Liviu Mic, pe lângă aparate de radio, vizitatorii pot admira și patifoane, discuri, aparate de radio cu pick-up, dar și un tetifon, iar bărbatul își dorește ca munca sa și colecția să rămână întreagă, să fie văzută de oameni și să nu dispară: ,,Eu mă bucur de ea cât trăiesc: mai repar un aparat, mai ascult un disc, mă delectez”, mai spune acesta.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI