Un tânăr din Sebeș și un specialist din Alba Iulia în presa europeană, despre fenomenul migrației și drama euroorfanilor

Presa europeană este cu ochii ațintiți înspre România și Bulgaria după ce, începând cu 1 ianuarie 2014, pentru cetățenii celor două state au fost ridicate total restricțiile pe piața muncii din țările UE.

Rămâne de văzut dacă îngrijorarea europenilor, legată de un eventual exod al forței de muncă ieftină din cele mai proaspete state membre ale UE, se va confirma.

Legat de această situație, Rareș Dadarlat, un tânăr inginer din Sebeș, a declarat recent pentru “BBC News Europe” că nu crede că lucrurile se vor schimba semnificativ odată cu noile libertăți, întrucât a merge să lucrezi în străinătate necesită anumite aptitudini și o investiție inițială destul de substanțială.

În opinia lui Rareș, persoanele calificate vor continua să emigreze ca și până acum, acolo unde vor găsi job-uri bine plătite. Sebeșeanul le-a mai spus celor de la BBC că este de datoria României să rezolve problema emigrării masive a “creierelor”, prin crearea locurilor de muncă și creșterea salariilor.

“Euroorfanii” victimele migrației din sărărcie

Unul dintre efectele fenomenului migrației către Occident este creștrea proporțională a fenomenului „euroorfanilor”, cum îi numește publicația germană Deutsche Welle pe acesti copii. Este vorma despre noile generații de sacrificiu – copii crescuți în absența părinților plecați la muncă în strănătate, de a căror educație au rămas să se ocupe bunicii, rudele sau centrele de copii.

Într-un reportaj publicat în urmă cu câteva zile de “dw.de” este prezentat cazul Casei pentru Copii „Steaua Sperantei” din Alba Iulia. Aici, 8 dintre cei 40 de copii sunt așa-numiții euroorfani: parinții lor locuiesc și muncesc in strainatate.

Cristiana avea doar doua luni cand a fost plasată la o casă de copii, arată Deutsche Welle, in reportajul realizat.

Mama sa a lasat-o aici cu promisiunea ca va veni sa o ia înapoi repede. A luat legatura cu orfelinatul de-abia dupa 9 ani. „Mama mea locuieste in Spania impreuna cu sora si bunica mea. Nu stiu nimic despre ea, decat ca lucrează la un salon de tatuaje”, spune Cristiana.

Sybille Huttemann, directoarea Asociației „Steaua Sperantei”, spune că in centrul pe care îl coordonează ajung, frecvent, copii ai caror parinti au plecat la munca in afara tarii. „Mama si tatal pleaca brusc, iar copilul nu poate sa inteleaga de ce. Nu avem cum sa le explicam ca ei pleaca fiindca nu au bani si trebuie sa castige ceva. Mai rau este ca parintii nu se intorc. Pentru un copil, acest lucru este de-a dreptul înfricoşător”.

„Copiii sunt principalii suferinzi ai valului emigrationist din Romania. Sunt multe cazuri in care parinții iși lasă copiii singuri în ţară si pleacă. Singurii care mai vin să-i vadă pe cei mici, din când in când, sunt vecinii”, mai spune Sybille Huttemann Boca.

Nu se stie cu precizie cati copii romani se afla in aceasta situatie. Conform datelor UNICEF din 2008, numarul acestora era de 350.000. Unii dintre ei renunta la scoala, altii cad in depresie, altii consumă droguri sau devin infractori, desi parintii le mai trimit lunar ceva bani pentru întreţinere. Pentru că aceşti copii se simt abandonaţi şi singuri, unii dintre ei se gândesc de multe ori chiar sa-şi ia viata.

„In multe sate din Romania au ramas doar batranii si copiii”, spune un expert, care se ocupa cu probleme de migraţie la Institutul de Economie Comparativa din Viena. În unele sate aceasta este o situatie permanenta – o treime dintre cei apţi de muncă pleacă la lucru in străinătate, se întorc dupa câteva luni, însa alţii deja pleacă să le ia locul. In regiunile rurale migrarea a devenit o parte integrantă a vieţii cotidiene”, spune expertul.

Surse: Interview by Nathan Williams, BBC News; Deustche Welle

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI