Umbra lui Băsescu la apus!

Cu ani în urmă, prin 2004-2005, Traian Băsescu avea o formidabilă priză la electorat. Se ducea prin ţară şi era întâmpinat mai peste tot cu simpatie. Vorbea la televizor şi oamenii îşi lăsau treburile deoparte, înghesuindu-se în faţa micului ecran, pentru a-l vedea şi a-l asculta. Între timp, lucrurile s-au schimbat, iar lumea şi-a pierdut încrederea în „farul călăuzitor” de la Cotroceni. Locul unei armate de susţinători a fost luat de o camarilă din ce în ce mai restrânsă, care, foarte curând, după previzibilul eşec al PD-L de la alegerile parlamentare de anul viitor, îl va abandona fără regrete. În materie de slugărnicie, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Alaiul de lachei nu are ruşine. Înconjurând pe marele lor Dalai-Lama, eunucii eleganţi vor să ne arate că pe ei nu-i ating nici suferinţa milioanelor lăsate pradă mizeriei, nici vaietele de durere ce ies din văi şi din munţi, nici doliul ce s-a întins în fundul satelor calicite şi devastate. Alaiul trece mândru pe stradă, pintenii zornăiesc, coifurile sclipesc, iar uralele răguşite şi nechezatul cailor ne spun că bucuria a cuprins ceata de trântori şi de ieniceri… Trăiască regele! Şi-n mijlocul acestei mascarade comandate din vreme, în mijlocul acestei beţii voite, nici un glas nu se ridică spre a spune oamenilor de carnaval că veselia lor este o sfidare aruncată ţării reale.
Există o adâncă prăpastie între cohorta celor ce petrec astăzi şi între gloatele flămânde şi chinuite, pentru care viaţa e un lanţ de nesfârşite mizerii! Armata e încă în satele pustiite, încă nu s-a stins agonia celor răniţi, încă nu s-a uscat sângele vărsat, încă nu s-a răcit ţărâna sub care zac victimele procurorilor, şi iată că stăpânitori trufaşi apar în convoi cu fruntea sus, zâmbitori, senini ca nişte nevinovaţi. Ai zice că prăznuiesc asasinatele ce au fost săvârşite împotriva ţărănimii, asasinate îngrozitoare, care pun un stigmat neşters pe toate frunţile astea obraznice. Căci ce înseamnă cinismul acesta al oficialilor? Când ţăranii mor de foame, se aruncă banii pe nişte petreceri barbare şi neruşinate! Când ţăranii sunt ucişi, la Bucureşti regele vine să-şi plimbe faţa printre cetăţeni. Parcă s-ar întoarce de la un război pe care ţara l-ar fi voit! Dar pentru ce atâta mascaradă!? Nu simte oare regele că tot entuziasmul care-l înconjoară este plătit? Nu vede el că n-are în juru-i decât mercenari, că poporul cel adevărat nu vine să facă coardă acestei zbănţuieli netrebnice? Nu aude regele că uralele sunt comandate după tact? Îl mulţumeşte oare popularitatea asta plătită cu bani furaţi din bugetul ţării? Un om inteligent ar vedea toate astea şi mai bine şi-ar ascunde capul în fundul cel mai obscur al palatului decât să se arate la lumină.
Deputat PNL de Alba
Călin POTOR

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---