Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

Tirania lui “TREBUIE!” sau cum devenim victimele propriilor convingeri despre noi înșine, lume și viață

Bogdan Presecan

Publicat

în

Fiecare dintre noi avem un set de valori după care ne ghidăm în viață. Formarea acestora începe în copilăria timpurie și este un proces continuu care se intersectează, uneori fără să ne dăm seama, cu tot ceea ce facem. Persoanele de referință din jurul nostru (părinți, frați, rude, prieteni) sunt principalii €œformatori de valori”.

Un copil va prelua ceea ce face părintele și mai puțin ceea ce spune el, la fel cum va prelua comportamentele profesorilor și ale prietenilor. Acest set de valori poate fi foarte diferit de la o persoană la alta. Cineva poate considera că este foarte important să strângă mulți bani pentru a fi o persoan㠀œrealizată”, în timp ce altcineva măsoară realizările nu în bani, ci în cunoștințe sau în împlinirile pe plan familial.

Majoritatea convingerilor sunt generate de cultura din care facem parte, de familie, de colegi  și se formează în aceeași modalitate: că răspuns la unele nevoi (nevoia de a fi iubit, apreciat, în siguranță). Așadar, convingerile noastre nu corespund întotdeauna realității obiective și nu au valoare de adevăr absolut  (general valabil pentru toată lumea). Sunt mai degrabă o interpretare proprie, subiectivă, a ceea ce noi avem nevoie să fim, să facem sau să realizăm pentru a ne simți iubiți, apreciați sau ocrotiți în mediul specific din care facem parte.

 Când o persoană ajunge să creadă în valoarea de adevăr absolut a convingerilor sale, va acționa și va trăi sub imperiul lui „€œTREBUIE”: „€œTrebuie să am succes /bani/ notorietate/realizări profesionale pentru a fi fericit!”. Cu alte cuvinte, ajungi să crezi că dacă nu trăiești conform standardelor și convingerilor tale, formate de-a lungul timpului la presiunea grupului, familiei sau culturii, ești o persoană nevaloroasă și neîmplinită. Asta pentru că interpretarea nuanțată a lucrurilor dispare, iar evaluările morale se fac în termeni de „€œbine” sau „€œrău”, eliminându-se multitudinea de fațete ale unui anumit lucru care, privit obiectiv, din perspective diferite, nu este absolut bun sau absolut rău.

 În zilele noastre, imperativul „€œTREBUIE!” este de multe ori foarte valorizat în societate și în școală. Ne urmărește de mici copii, din familie, din frustrările părinților care au poate unele neîmpliniri, pentru care copiii „€œtrebuie cu necesitate” să găsească un final mai fericit, sau din neajunsurile unui sistem educațional în care  copilul află că o mulțime de alte lucruri „€œtrebuie” făcute. Nu este astfel deloc de mirare că ajungem uneori la maturitate frustrați că nu am reușit ceea ce „€œar fi trebuit” și chiar simțind că acest lucru este „€œgroaznic” sau ”inacceptabil”.

Consecințele imediate ale „€œtiraniei” lui „€œtrebuie” se simt la nivel emoțional dar se manifestă și în felul în care ne comportăm și reacționăm în anumite situații. Apar sentimente de frustrare, vinovăție sau furie, însoțite de multe ori de comportamente negative (evitare, izolare, comportamente de risc, etc), iar aceste lucruri ne împiedică în mod sistematic să ne atingem adevăratul potențial uman, să ne simțim împliniți și fericiți.

Este însă foarte important să știm că există modalități prin care putem ieși din acest cerc vicios. Putem învața un alt drum, acela al nuanțelor și al interpretărilor realiste și raționale cu privire la realitatea înconjurătoare, la ceilalți și la propria noastră persoană. Este drumul la începutul căruia ne îndepărtăm de „€œtrebuie” și ne apropiem, inițial timizi apoi din ce în ce mai convinși de „€œar fi bine”, „€œaș dori”, „€œaș prefera”. Această schimbare, deși pare una de nuanțare lingvistică, este de fapt mult mai mult. Este o întoarcere spre echilibru. Este drumul spre convingeri de viață sănătoase care, prin definiție, sunt flexibile, personale, și nu impuse din afară, realiste, adică în conformitate cu posibilitățile individuale și cresc calitatea vieții, mai degrabă decât o limitează.  Câștigul, deși imposibil de garantat al unui astfel de demers, este neprețuit. 

Psiholog Nicoleta Popa


Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI



Publicitate

Știri recente din categoria Opinii - Comentarii

Opinii - Comentarii

27 Martie: Ziua mondială a teatrului

Bogdan Ilea

Publicat

în

27 Martie: Ziua mondială a teatrului La 27 martie, artiştii şi publicul din toată lumea celebrează ziua mondială a teatrului. Aniversată în fiecare an , a fost instituită în 1961, de Institutul Internaţional de Teatru (ITI), iar din 1962, a devenit un eveniment anual, organizat de centrele ITI şi comunitatea internaţională de teatru. Citește și: […]

Citește mai mult

Secțiune ȘTIRI RECENTE CATEGORII

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Politică Administrație

Opinii Comentarii

Secțiune Articole Similare

Articole Similare

Copyright © 2004 - 2024 Ziarul Unirea