Teoria conspiraţiei

Ieri dis de dimineaţă canalele de ştiri ne-au adus o informaţie aşteptată de câteva zile, de la începutul scandalului al cărui protagonist este Dominic Strauss Kahn: directorul general al Fondului Monetar Internaţional a demisionat. Gestul a venit, spun unii, exact la momentul potrivit, cu puţin timp înainte de o nouă înfăţişare în faţa instanţei americane, o înfăţişare prin care de-acum fostul director general al FMI va încerca să obţină eliberarea condiţionată în regim supravegheat. Alţii spun că demisia trebuia să se întâmple imediat după arestarea şi plimbarea lui cu câtuşe la mâini prin faţa camerelor de luat vederi, pentru că oricum, chiar dacă se va stabili că este nevinovat, în urma acestui scandal el nu va mai putea ocupa funcţia de director al acestei instituţii financiare. Va putea, în cel mai bun caz să-şi reconstruiască o carieră politică în Franţa. De altfel, în scrisoarea către Consiliul de Administraţie al FMI prin care-şi anunţa demisia, Dominic Strauss Kahn şi-a reafirmat cu toată fermitatea nevinovăţia şi şi-a motivat decizia de demisie prin dorinţa de a se putea concentra asupra dovedirii nevinovăţiei.
Scandalul Dominic Strauss Kahn este subiect de „teoria conspiraţiei”, una dintre variantele intens comentate ale ruşinoasei întâmplări fiind aceea a unei „lucrări” informative (fiind binecunoscută aplecarea lui spre sexul frumos) în beneficiul actualului preşedinte al Franţei, Nicholas Sarkozy. Dominic Strauss Kahn ar fi demisionat oricum în luna august 2011 din fruntea FMI pentru a se dedica pregătirii campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din Franţa, în anul 2011, sondajele de opinie situându-l pe el pe primul loc în preferinţele electoratului în defavoarea actualului preşedinte. Iar actualul preşedinte francez are o foarte bună colaborare cu preşedintele Statelor Unite ale Americii care, probabil, şi-l doreşte în continuare ca partener pe Nicholas Sarkozy. În plus, până la numirea unui nou director general, frâiele Fondului Monetar Internaţional vor fi în mâna americanului John Lipsky, adjunctul lui Strauss Kahn. Se discută chiar că nu este tocmai sigur că tradiţia veche de circa trei decenii ca directorul general al FMI să fie un reprezentant al Europei Occidentale, ci funcţia să-i fie oferită unui american. Asta deşi se pare că deocamdată, dacă tradiţia se păstrează, cel mai probabil postul îi va reveni ministrului francez al Finanţelor, Christine Lagarde.
Pentru noi, păţania lui Dominic Strauss Kahn este doar o nouă dovadă că înscenări sau mizerie morală (vom vedea despre ce este de fapt vorba) există şi în zone spre care privim cu încredere şi speranţă de dreptate, bine, adevăr, corectitudine. Ea nu ne va afecta nicicum parcursul economic. Acesta depinde numai de noi, mai exact de guvernanţii noştri. Pentru a vedea dacă Dominic Strauss Kahn este vinovat sau nu va trebui să aşteptăm doar câteva luni.
Acest scandal ne aduce din nou aminte de politicienii noştri care indiferent cât de grave sunt acuzaţiile care li se aduc se agaţă cu îndârjire, invocând prezumţia de nevinovăţie, de funcţiile pe care le deţin. Iar până la o decizie finală în justiţia românească este cale de ani buni, timp în care, bine merci, trag după ei acuzaţiile decredibilizând întreaga clasă politică. Lor nu le pasă că aduc minusuri de imagine şi credibilitate instituţiilor din care fac parte. Acesta este în primul rând scopul demisiei de onoare. Dar ai nostri nu par a avea onoare. Ba mai mult, ceea ce li se îmtâmplă este, evident, doar rezultatul unei conspiraţii monstruoase.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI