Ţăranii on line

Astăzi uleiul şi pâinea se scumpesc din nou. Se scumpesc şi carburanţii aşa încât este clar că şi preţul celorlalte produse, inclusiv al celorlalte alimente o va lua în sus. Ştirea este una îngrijorătoare. Motivul scumpirii: creşterea preţului barilului de petrol pe fondul revoltelor din statele din nordul Africii, mai cu seamă Libia, mari exportatoare de petrol. La începutul revoltelor europenii, şi printre ei şi noi, am privit evenimentele cu simpatia dată de aderenţa la conceptele de democraţie şi libertate (cel puţin în aspectul lor teoretic!). Nu ne-am gândit, la eventuale constrângeri economice pe care ele le vor abate şi asupra noastră. Cu atât mai greu de suportat cu cât vin în momentul în care ne aşteptam să vedem mugurii unei cât de firave ieşiri din criza economică.
Scumpirea alimentelor nu este dată numai de creşterea preţului energiei. Aceasta este doar una dintre cauze şi nici măcar cea mai importantă. Criza alimentară nu mai este un subiect care să preocupe doar ţările din lumea a treia. Ea a devenit cu adevărat mondială. Guvernele responsabile se gândesc cum să obţină siguranţa alimentară a cetăţenilor lor. Qatarul, de exemplu, caută să încheie acorduri cu România în acest sens, existând tatonări la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, iar mulţi investitori italieni, olandezi, chiar germani au cumpărat şi cumpără pe sume de nimic sute şi mii de hectare de teren arabil tot în România. Oficialii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale privesc cu seninătate, ba chiar cu satisfacţie fenomenul, secretarul de stat Adrian Rădulescu asigurându-ne că nu este nicio problemă că străinii cumpără terenul arabil, pentru că nu pleacă cu el peste graniţă. Este adevărat că nu pleacă cu pământul, dar este la fel de adevărat şi mai îngrijorător că vor pleca cu produsele. Pe care le vor obţine primind procente consistente din sumele alocate de Uniunea Europeană României pentru sprijirea agriculturii. Asta într-o ţară care ar putea hrăni 80 de milioane de oameni, dar nu este în stare să hrănească 20 de milioane.
Am spus că oficialii MADR privesc fenomenul cu satisfacţie, da, pentru că achiziţiile străinilor rezolvă problema fărâmiţării terenurilor agricole. Dacă ar fi gândit mai sus de genunchiul broaştei, oficialii MADR ar fi găsit şi aplicat măsuri concrete şi coerente care să-i încurajeze pe fermierii români în condiţiile în care se ştie că posibilităţile lor de susţinere financiară a propriilor activităţi nu sunt nici măcar comparabile cu cele ale celor din ţările dezvoltate, ar fi găsit soluţia oferirii preţurilor corecte pentru producători şi eliminarea intermediarilor, ar fi derulat campanii de informare, de educare de la om la om, în fiecare sat nu de la birou, informatizat, on-line! Pentru că o mare parte din necazurile „agricole” pe care le avem vin din necunoaştere, nu numai din lene sau din situaţia demografică a mediului rural, aşa cum ni se sugerează. Ni s-a prezentat ca o mare victorie informatizarea instituţiilor care se ocupă de agricultură, asta neînsemnând că s-a redus birocraţia sau că birocraţii chiar îi ajută pe fermieri! Aceştia tot trebuie să facă de unii singuri zeci de hârtii, să facă drumuri peste drumuri fie la centrele judeţene ale direcţiilor agricole, fie la APIA. Astăzi începe campania de depunere a cererilor de sprijin pe suprafaţă. Cei de la APIA îşi doresc ca aceste cereri să fie depuse on-line. Dar ţăranii nu şi-au cumpărat semnătura electronică (nu vreau să comentez abilităţile lor în mânuirea computerului) deci tot trebuie să se deplaseze la centrele APIA pentru a semna cererea, chiar dacă nepoţii o trimit electronic. În acest context general cine merită nuanţa peiorativă a termenului „ţăran”?
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI