Suspendarea permisului de conducere: Instanțele nu mai pot reduce perioadele sau decide înlăturarea măsurii

Suspendarea permisului de conducere: Instanțele nu mai pot reduce perioadele sau decide înlăturarea măsurii

Decizia ICCJ a apărut vineri în Monitorul Oficial, iar judecătorii au subliniat că legislația nu permite instanței să anuleze aceste măsuri dacă ele au fost dispuse în mod legal.

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a tranșat în aprilie, printr-un recurs în interesul legii, o chestiune care nu era unitar privită printre judecători: dacă, atunci când au în față o contestație a unui proces-verbal de contravenție și poliția a dispus și măsura suspendării dreptului de a conduce se pot pronunța asupra proporționalității măsurii suspendării – cu alte cuvinte, dacă pot aprecia că era necesară sau nu ori dacă perioada de suspendare ar trebui să fie mai mică. Decizia ICCJ a apărut vineri în Monitorul Oficial, iar judecătorii au subliniat că legislația nu permite instanței să anuleze aceste măsuri dacă ele au fost dispuse în mod legal.

„În interpretarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată, învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie, prin care s-a aplicat sancţiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporţionalitatea acestei sancţiuni complementare”, potrivit Deciziei ICCJ nr. 5/2021 (RIL), devenită de vineri obligatoriu de respectat de către toate instanțele din țară.

Prin același proces-verbal prin care se aplică șoferului o amendă se pot aplica și alte sancțiuni – sancțiuni complementare, potrivit OUG nr. 195/2002 (Codul rutier). Suspendarea temporară a exercitării dreptului de a conduce e una dintre acestea.

Prin actul de sesizare care a ajuns la Înalta Curte s-a pus următoarea întrebare: dacă judecătorul care are în față o contestație a unui proces-verbal de contravenție unde e prevăzută și această sancțiune poate să aprecieze cumva dacă a fost proporțională sau nu și, dacă poate face asta, în ce măsură poate să o înlăture cu totul sau doar să reducă perioada pentru care a fost stabilită. Judecătorii au tratat chestiunea în mod diferit în practică – de aceea era nevoie de acest RIL – în sensul că unii se pronunțau asupra măsurii și chiar o înlăturau cu totul sau doar reduceau perioada (de la trei luni la o lună sau două, să zicem), în timp ce alții considerau că judecătorul nu poate să facă nicio apreciere asupra măsurii – dacă era sau nu necesară în cazul respectiv.

Răspunsul Înaltei Curți a fost însă că judecătorul nu poate aprecia proporționalitatea măsurii – mai clar, nu poate să stabilească dacă era necesară sau nu în raport de datele problemei și, prin urmare, nici nu poate să o înlăture sau să o reducă. Iată câteva considerente din decizia recent publicată:

„Dat fiind caracterul strict determinat al sancțiunii complementare, nu există posibilitatea reducerii perioadei pentru care aceasta a fost aplicată, deoarece ar însemna un adaos la lege și o încălcare a principiului legalității sancțiunilor, judecătorul neputându-se substitui legiuitorului pentru a crea o nouă clasă de sancțiuni (…)

Astfel, instanța poate hotărî asupra sancțiunilor aplicate de agentul constatator, conform art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că poate dispune anularea acestora dacă au fost aplicate cu încălcarea principiului legalității (dacă nu sunt prevăzute de lege sau excedează limitelor legale) sau poate reindividualiza sancțiunea principală a amenzii, în considerarea art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin reducerea acesteia până spre minimul prevăzut de lege sau prin înlocuirea sa cu sancțiunea avertismentului.

Instanța de judecată poate verifica și modul de aplicare a sancțiunii complementare (…) însă unicul control judiciar la care acestea sunt
îndreptățite este acela relativ la verificarea legalității aplicării sancțiunii complementare a suspendării temporare a dreptului de a conduce.

Câtă vreme instanța a reținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și nu a dispus anularea acestuia, nu poate proceda la «înlăturarea» sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce și nici la modificarea duratei de timp pentru a fost dispusă măsura, prin înlocuirea acesteia cu o durată care nu este prevăzută de lege (…)

Faptul că legea permite ajustarea de către judecător a cuantumului amenzii aplicate, în limitele minimă și maximă prevăzute de lege, sau înlocuirea acestei sancțiuni cu cea a avertismentului nu presupune implicit că se permite intervenirea discreționară asupra sancțiunii complementare în lipsa unui text legal, întrucât aceasta din urmă are un regim juridic diferit, nefiind în situația aplicării gradate a aceluiași text legal”.

Practic, așa cum spun judecătorii ICCJ, dacă procesul-verbal prin care sunt aplicate amenda/avertismentul și alte sancțiuni complementare nu e întocmit așa cum cere legea, atunci măsurile ar putea fi înlăturate, însă aici vorbim de cu totul alte probleme, ce țin de rigorile pe care polițiștii trebuie să le respecte atunci când întocmesc procesele-verbale de contravenție, iar nu de cât de dură e sancțiunea aplicată în raport cu fapta, de exemplu.

sursa: avocatnet.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăreste Ziarul Unirea pe ȘTIRI GOOGLE