Stabilitate în sărăcie?

    Duşul rece al mitingurilor şi protestelor de stradă din Bucureşti şi din toată ţara din ultimele zile, dar şi vandalismele unor grupuri de „ultraşi” ai echipelor de fotbal şi nu numai în Capitală i-a determinat în cele din urmă pe guvernanţi să intre „în scenă”, şi atfel să nu mai fie aşa de apatici. Pe lângă faptul că premierul Emil Boc a cerut MAI, pe un ton imperativ, să protejeze cetăţenii, indiferent de locul unde se află, şi a invitat forţele politice ale ţării şi sindicatele la dialog, ca singură soluţie de rezolvare a conflictelor. Domnia sa a mai spus, între altele: „Înţeleg greutăţile prin care trec românii. Ştiu că suntem într-o criză care este mult mai aspră în Europa, că am luat măsuri care nu au fost pe placul oamenilor, şi vreau să le mulţumesc că am reuşit să evităm colapsul şi să ajungem la stabilitate economică, care nu se regăseşte în buzunarele oamenilor. (…) Violenţele ne fac însă mult rău. Compromit stabilitatea economică şi imaginea României la nivel internaţional…”
Ei bine, după cum se vede, premierul şi întreg Guvernul României sunt conştienţi că măsurile anticriză luate în ultimii trei ani ne-au dat o anumită stabilitate, dar în acelaşi timp au sărăcit crunt populaţia şi că am ajuns astfel să avem mai mult o „stabilitate în sărăcie”. Nu negăm nici problemele deosebite economice şi sociale pe care le au şi alte state europene precum Grecia, Irlanda, Italia, Spania, Ungaria şi altele, unde la fel în ultima perioadă de timp au avut loc şi mai au încă ample mişcări de protest împotriva măsurilor dure luate de guvernele acestor ţări. Problema mare pe care trebuie însă să o înţeleagă guvernanţii actualii este faptul că românilor le-a ajuns cuţitul la os, şi că mai mult nu se mai poate întinde coarda. Că marea majoritate a românilor este mult mai săracă chiar decât grecii, irlandezii, italienii sau chiar maghiarii şi nu mai poate efectiv să trăiască din veniturile obţinute. Actualmente suntem printre cele mai sărace popoare ale Uniunii Europene. Potrivit unei analize recente a „Econtext”, peste 9 milioane de români trăiesc la limita sărăciei. Doar bulgarii sunt mai săraci decât noi. Astfel, în timp ce vecinii noşti bulgari înregistrează un procentaj al sărăciei de 41,6 la sută, în ţara noastră trăiesc la limita sărăciei 41,1 la sută dintre români. Pe locul trei se situează Letonia (cu 38,1 la sută din totalul populaţiei), iar pe următoarele Lituania (33,4 la sută), Ungaria (29,9 la sută) ş.a.m.d. Iar din cei aproximativ 8.700.000 de români care trăiesc la limita sărăciei, peste 2 milioane sunt pensionari, cu pensii foarte mici, cărora nu le ajung banii din pensii nici pentru a-şi plăti utilităţile (curentul electric, gazul metan, cheltuielile de întreţinere a locuinţei ş.a.), decum să le mai rămână bani de medicamente sau alte nevoi personale de strictă necesitate.
Şi atunci care este soluţia? În primul rând, nu mai pot fi puse biruri pe spinarea românilor, pentru că pur şi simplu nu le mai pot duce. Iar din acest punct de vedere, guvernanţii de acum şi de viitor ar trebui să înţeleagă o dată pentru totdeauna faptul că „stabilitatea în sărăcie” nu reprezintă soluţia pentru ca românii s-o ducă şi să trăiască mai bine. Am spus-o în mai multe editoriale scrise în ultima vreme şi cred că o să o mai spun până când în sfârşit vor pricepe cei ce ne conduc. Măcar acum, în al unsprezecelea ceas, guvernanţii şi politicienii noştri trebuie să înţeleagă că doar tăierea din veniturile românilor şi „contemplarea” efectelor crizei nu reprezintă soluţia pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale românilor. Guvernul şi Parlamentul ţării ar trebui să treacă cât mai repede în ofensivă în ceea ce priveşte dezvoltarea economică a ţării şi, implicit, a creării de noi locuri de muncă. Trebuie definite de urgenţă câteva domenii prioritare din economia naţională, care pot să aducă venituri importante la bugetul naţional, dar şi în buzunarele românilor. Este vorba de agricultură, de reluarea şi dezvoltarea activităţii în minerit (apropo, cele mai bogate şi stabile ţări europene sunt în prezent ţările nordice precum Suedia, Norvergia, Danemarca, Finlanda care valorifică la maximum bogăţiile naturale ale solului pe care le deţin (ţiţei, petrol, gaze naturale, aur ,argint, cupru etc.), dar şi de dezvoltarea sistemului hidroenergetic al ţării şi a producţiei de energie verde. Sunt câteva domenii care, dacă ar fi puse mai bine în valoare, ar putea plusa în scurt timp procente bune la PIB-ul ţării. Oare ne aude, în sfârşit, cineva?!?

Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI