Sperăm că… „va urma”!

E regretabilă drama umană a premierului Năstase, respectiv tentativa sa de suicid, dar este demnă de apreciat Justiţia. Deocamdată. Spun „deocamdată”, pentru că doar cu o condamnare la nivel înalt nu putem schimba percepţia internaţională cu privire la corupţia din România. A urmat, după cum vedeţi, Sorin Ovidiu Vântu, condamnat şi el la un an de închisoare cu executare. Dar tot nu este suficient şi sperăm că încă… „va urma”! Cred că multă lume doreşte să vadă condamnări şi din alte „tabere”, indiferent de culoarea lor politică, respectiv să vadă că Justiţia îşi urmează cursul ei inexorabil, cu cercetări şi audieri şi tracasări procedurale, şi în cazul altor demnitari: Blejnar, Videanu, Udrea-Cocoş, Boagiu ş.a. Inclusiv Dan Ioan Popescu, Theodor Stolojan sau chiar preşedintele Băsescu… Dacă e adevărat că „nimeni nu-i mai presus de lege”, atunci aşa să fie, nu să se cerceteze şi să se judece cu dublă măsură. Altfel semnalul transmis la nivel internaţional va fi tot unul negativ!
Revenind la Adrian Năstase, chiar dacă nu se poate suspecta o „făcătură” în tentativa sa de suicid, iată-l transformat în ochii unei bune părţi a opiniei publice, din premier corupt şi demnitar comunist care a dus-o bine mereu, într-o victimă politică, ba chiar într-un soi de… luptător pentru dreptate. Ei bine, eu cred că Adrian Năstase a comis acel gest fără niciun calcul, a acţionat impulsiv sau compulsiv (asta vor stabili psihiatrii), dar ceea ce l-a determinat nu a fost doar teama de pierdere a statutului său de privilegiat. În principiu, un politician de carieră ar trebui să ia în calcul încă de la începutul activităţii sale politice şi faptul că poate ajunge la închisoare sau chiar mai rău. Pentru că într-o ţară se pot petrece şi lovituri de stat sau revoluţii, cu schimbări de regim şi cu vendete. Deci în viaţa unui politician închisoarea sau (Doamne-fereşte) chiar asasinatul sunt riscuri ce trebuie luate în calcul şi asumate. Oricum Năstase ar fi putut sta liniştit, căci pcr-ul din care provine el încă veghează şi influenţează. Drept exemplificare, voi proceda la o comparaţie. Trei foşti premieri români au murit asasinaţi în închisorile comuniste – Iuliu Maniu, Gheorghe Tătărescu şi Constantin Argetoianu – iar unul a ajuns în faţa plutonului de execuţie: Ion Antonescu! Toţi au fost demni şi şi-au asumat suferinţa. În schimb, cei doi foşti premieri comunişti închişi după 1989, Constantin Dăscălescu şi Manea Mănescu, deşi au fost condamnaţi amândoi la închisoare pe viaţă pentru reprimarea revoluţiei, respectiv pentru omor deosebit de grav, ulterior li s-a comutat pedeapsa, au ieşit după câţiva ani şi a murit fiecare în patul său, de „moarte bună”, primul în 2003, iar al doilea în 2009. Aşadar, în spatele gestului disperat al unui om atât de echilibrat precum Adrian Năstase cred că se ascunde un secret teribil şi nişte persoane interesate de dispariţia lui fizică, de tăcerea lui. Cine? Nu ştim, deocamdată. Ori adversari, ori foşti parteneri de afaceri murdare, care l-au ameninţat cu ceva mai rău decât moartea. Poate ceva legat de familie, de copii… Oare vom afla adevărul vreodată?

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI