Şomajul şi îmbătrânirea aduc judeţul într-un climat social sumbru

La nivelul întregii ţări, numărul de salariaţi cu forme legale de muncă a ajuns la 4,095 milioane, la finele lunii ianuarie, potrivit datelor publicate de Ministerul Muncii, ceea ce înseamnă cel mai mic număr de angajaţi din ultimii 50 de ani.
În ianuarie 2010 erau 4,33 milioane iar în ianuarie 2008 erau 4,76 milioane. Totuşi, Institutul Naţional de Statistică a ieşit cu un comunicat de presă prin care arăta că în economie ar lucra peste 6 milioane de salariaţi, în această cifră fiind incluşi şi angajaţii care muncesc la negru. Dezvoltarea socio-economică nu este posibilă fără salariaţi competenţi şi bine remuneraţi. Din acest punct de vedere judeţul Alba este pe o curbă descendentă. Spre exemplu, datele statistice arată că, în anul 2000, în judeţ erau circa 90.000 de salariaţi, la o populaţie de aproape 400.000 de locuitori. În anul 2011 am intrat cu numai 372.265 locuitori, din care doar 78.157 salariaţi, cel mai mic număr de salariaţi din judeţul nostru în ultimii 30 de ani. Măsurile aberante ale Guvernului Boc, de supraimpozitare a firmelor mici au dus la creşterea explozivă a numărului de şomeri, în 2009 la noi în judeţ fiind înregistrate peste 22.700 persoane fără loc de muncă. În plus, a crescut cu circa 20% ponderea cetăţenilor vârstnici, de peste 65 ani, care grevează bugetele sociale. Practic, suntem în situaţia de a lua, prin impozite, tot mai puţin, pentru a da la cât mai mulţi. În aceste condiţii nici nu mai trebuie să ne mire lipsa de resurse şi subfinanţarea sistemelor de învăţământ sau sănătate.
În judeţul nostru, în perioada 2004-2008, numărul mediu de salariaţi a crescut constant şi datorită măsurii adoptate de Guvernul liberal condus de premierul Tăriceanu, care a introdus cota unică de impozitare. Ca atare, în 2007, judeţul Alba avea doar circa 10.500 şomeri, cu toate că a crescut uşor şi numărul populaţiei active. Aşa s-a ajuns ca în 2008 să avem 91.800 salariaţi, iar puterea lor de cumpărare era pe măsură. După venirea la guvernare a PD-L, care nu a ştiut sau nu a vrut să ia măsuri corecte de diminuare a efectelor crizei, numărul de şomeri a crescut cu mai mult de 66,5%. La sfârşitul anului 2010 numărul mediu de salariaţi era cu 15% mai mic decât în 2008, ajungând la 78.150 persoane.
Până în anul 2020, rata de ocupare în România ar trebui să ajungă la 70% (cât este în prezent în Germania), având în vedere că media la nivel european este în prezent de 64,6%. În judeţul Alba această rată nici măcar nu se va apropia de această valoare. Acest lucru denotă lipsa de politici punctuale pentru dezvoltare. E drept, rata scăzută a ocupării se explică prin faptul că mulţi concetăţeni au plecat la muncă în străinătate, unii oameni sunt şomeri de durată, iar restul probabil că muncesc la negru. Dar, dacă guvernanţii ar fi pus în practică soluţiile potrivite nu s-ar fi ajuns în această situaţie. România nu a avut până acum, din partea Guvernului PD-L, o politică prin care să crească gradul de ocupare a populaţiei şi de aceea numărul de salariaţi a scăzut continuu. Soluţia pe care au avut-o la recesiune, atât pentru mediul privat, cât şi pentru cel public, s-a bazat pe disponibilizări.
*Ce se poate face însă pentru a creşte rata de ocupare?
Programul economic al PNL se bazează pe crearea de noi locuri de muncă şi stimularea unui sector privat puternic, în special a IMM-urilor, care să nu depindă de puterea politică. Sectorul privat trebuie să depindă de legile pieţei libere şi ale competiţiei economice reale şi nu de bugetul de stat sau de deciziile administrative. Pe de altă parte, este necesară scăderea şi simplificarea fiscalităţii, reducerea costului muncii, precum şi încurajarea şi sprijinirea capitalului naţional sub toate formele sale. Noi, liberalii ştim cum trebuie atrase investiţiile străine, prin stabilitate şi predictibilitate legislativă. Avem pregătită o listă de priorităţi naţionale, spre care să se îndrepte principalele eforturi şi investiţii publice, în scopul recuperării decalajelor de dezvoltare. În acest fel, tinerii noştri nu vor mai alege calea exilului pentru a se realiza în viaţă, iar vârstnicii nu vor depinde de decizii politice proaste, pentru a beneficia de îngrijire competentă sau medicamentele care să le reducă suferinţele.
Simion CREŢU
Vicepreşedinte PNL Alba

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---