Sfecla roşie – un veritabil medicament natural

Practic, atunci când vorbim de sfeclă roşie vorbim despre rădăcina plantei şi mai puţin de frunzele acesteia, care – chiar dacă şi ele au anumite proprietăţi benefice – nu reuşesc să pună în umbră rădăcina. De culoare roşu închis, rezistentă la frig şi consumată de obicei fiartă sau crudă în combinaţie cu alte rădăcinoase, sfecla roşie conţine o multitudine de vitamine şi minerale care o impun drept un adevărat aliment-minune. Sfecla roşie este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi naturali, vindecă anemia, curăţă sângele, previne şi combate leucemia, dar şi alte tipuri de cancer, scade tensiunea arterială, este un adevărat energizant natural şi detoxifică ficatul. Iată doar câteva dintre efectele miraculoase ale uneia dintre cele mai banale legume: sfecla roşie.
Tratamente preventive
Varice – pigmenţii care dau culoarea specifică sfeclei roşii au, între altele, un efect extraordinar pentru menţinerea sănătăţii şi a elasticităţii vaselor de sânge, în special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente în familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfeclă roşie, care previne pierderea elasticităţii vaselor de sânge şi formarea dilataţiilor şi stazelor venoase. Persoanele care deja au varice în formare trebuie să ţină cure serioase cu sfeclă roşie, pentru a preveni extinderea acestora.
Degenerescenţa maculară – într-un studiu făcut recent în Italia, s-a descoperit că doi pigmenţi conţinuţi din abundenţă în rădăcina de sfeclă roşie, şi anume luteina şi zeaxantina, previn tulburările oculare în general şi degenerescenţa maculară în special.
Intoxicaţiile lente – ne referim aici la acumulări lente şi extrem de dăunătoare de toxine din alimentaţie, din aer, din apă, din diferitele ambalaje, din detergenţi etc. Toate acestea se acumulează în organism şi ajung să îl sufoce, producând afecţiuni din cele mai diverse, de la alergie – la reumatism, şi de la scăderea imunităţii, la Alzheimer. Substanţele active din sfecla roşie au calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, încă de la nivel celular, şi de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpiraţie şi diureză. Efectele sale detoxifiante sunt atât de intense, încât multe persoane care ţin cură cu suc de sfeclă roşie se confruntă, în primele săptămâni, cu fenomene neplăcute, cum ar fi stările de greaţă, tulburările de tranzit intestinal, mirosul neplăcut al excreţiilor. Aceste semne sunt cunoscute în medicina naturală ca reacţie de dezintoxicare şi sunt semnul că tratamentul funcţionează şi dă rezultate.
Tratamente interne
Gastrita hiperacidă – sucul de sfeclă roşie este puternic alcalin, tamponând aciditatea excesivă din stomac. Cele mai bune rezultate în tratament se obţin combinând 100 ml de suc de sfeclă roşie cu 100 ml de suc de cartofi cruzi şi 500 ml de suc de morcov. Rezultă o licoare cu un gust nu foarte plăcut, dar foarte eficientă pentru prevenirea şi calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate.
Ischemie cardiacă, ateroscleroză – vitaminele şi pigmenţii organici din rădăcină de sfeclă împiedică oxidarea colesterolului şi trigliceridelor pe pereţii arterelor, prevenind sau stopând procesul de îngroşare a acestora. Se recomandă o cură cu o durată de 4-8 săptămâni, timp în care se consumă de trei ori pe săptămână câte 150 de grame din această legumă, în alternanţă, ca suc şi ca salată, de sfeclă fiartă sau crudă.
Hipertensiune – este, fără doar şi poate, afecţiunea în care se obţin cele mai rapide şi spectaculoase efecte cu sucul de sfeclă roşie. O jumătate de pahar din această licoare duce la o scădere cu până la 20% şi la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute după ingerare.
Anemie feriprivă – sfecla roşie conţine fier, dar şi magneziu şi vitamina B6, care sunt esenţiale pentru asimilarea acestui oligoelement şi pentru combaterea anemiei. Mai mult, această rădăcinoasă stimulează hematopoieza, adică procesul de formare a globulelor roşii (hematiilor). Ca atare, contra acestei afecţiuni se recomandă o cură de o lună cu sfeclă, din care se consumă câte 150 de grame, o dată la două-trei zile. Pentru o mai mare eficienţă în tratarea anemiei, se introduc în dietă şi alte alimente bogate în fier, cum ar fi gălbenuşul de ou, mazărea şi fasolea verde, spanacul, urzica.
Sarcina – fiind foarte bogată în vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum şi în oligoelemente, sfecla roşie este un aliment ideal pentru o bună dezvoltare a fetusului. De asemenea, consumul de sfeclă roşie previne şi tratează unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. Mai mult, această rădăcinoasă previne mutaţiile pe care le-ar putea suferi copilul în faza intrauterină.
Adjuvant în bolile renale – se consumă o combinaţie din 100 ml de suc de sfeclă roşie şi 400 ml de suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejează epiteliul renal de infecţii şi ajută la refacerea sa în cazul în care a fost lezat de calculi sau infecţii. Nu în ultimul rând, ajută la eliminarea mai uşoară a calculilor, având efecte relaxante asupra musculaturii netede.
Hepatită cronică – sucul de sfeclă roşie şi sfecla roşie consumată crudă protejează celulele hepatice, ajută la regenerarea lor mai rapidă şi le stimulează funcţionarea normală. Această legumă este foarte bine tolerată de ficat şi previne evoluţia hepatitelor cronice spre ciroză sau spre cancerul hepatic. În cazul îngrăşării ficatului, ca urmare a unei otrăviri sau a unei intoxicaţii, sucul de sfeclă roşie este, de asemenea, un ajutor de nădejde.
Diabet – sfecla roşie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacienţilor, cu diabet de tip I şi II. Deşi este bogată în hidraţi de carbon, având chiar un gust dulce pronunţat, sfecla roşie conţine fibre alimentare şi compuşi cu efect uşor hipoglicemiant, ceea ce o face uşor de tolerat de către diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice şi previne complicaţiile cardiovasculare ale diabetului.
Constipaţie – fibrele alimentare conţinute de sfecla roşie, laolaltă cu polizaharidele pe care această rădăcinoasă le secretă, au darul de a debloca tranzitul intestinal şi de a elimina toxinele din colon. Se recomandă sfeclă crudă şi cea fiartă, preparată cu hrean şi miere (a se vedea reţetele prezentate anterior), ajungându-se la 150 de grame din această legumă consumate pe zi.
Îmbunătăţirea capacităţii de efort fizic – betacianina, o substanţă conţinută din belşug de către sfecla roşie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea creşte capacitatea sângelui de a transporta oxigenul, ceea ce aduce după sine o creştere substanţială a capacităţii de efort. Mai mult, sfecla roşie scade tensiunea arterială, răreşte ritmul cardiac, fiind perfectă pentru cei care fac eforturi intense şi de lungă durată.
Vitaminele complexului B – rădăcina de sfeclă conţine vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este cunoscută mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 de grame conţinând aproximativ 50% din necesarul zilnic din această vitamină, foarte importantă pentru activitatea cardiovasculară, a sistemului nervos şi digestiv.
Vitamina C – este supranumită şi vitamina imunităţii, deoarece are un rol esenţial în menţinerea sănătăţii şi funcţionalităţii sistemului natural de apărare al organismului. Dar rolul său nu se limitează la atât, vitamina C fiind esenţială şi pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular şi cel nervos. Ei bine, şi la acest capitol, sfecla roşie este pe podium, 200 de grame din acest aliment preparat corespunzător asigurând nu mai puţin de 25% din necesarul zilnic de vitamina C.
Potasiu şi magneziu – o porţie de 150 de grame de sfeclă roşie conţine 16% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult şi 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esenţiale pentru menţinerea funcţionalităţii inimii, pentru sănătatea sistemului nervos şi a celui muscular.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---