Sfântul prăznuit pe 29 martie de ortodocși. Marele Mucenic Marcu a distrus mai multe temple păgâne, zidind în locul lor biserici

Sfântul Marcu, născut în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), era episcop al cetății Aretusa, în Sicilia, aproape de Siracuza. În acel timp, prin Edictul de la Milan din 313, se acordase totală libertate de credință creștinilor. În timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363), s-a încercat revenirea la politeism, prin interzicerea creștinismului.

A urmat astfel o perioadă de persecuții împotriva creștinilor. Între cei care au suferit atunci a fost și Sfântul Marcu, care pentru faptul că nu a renunțat la creștinism, a fost torturat cu cruzime. Mai mult, răbdarea și blândețea sa i-a înduplecat pe unii dintre călăii săi să creadă în Hristos.

Sfântul Mucenic Marcu a distrus în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337) mai multe temple păgâne, zidind în locul lor biserici. Când la tronul împărătesc ajunge împăratul păgân Iulian Apostatul (361-363), episcopul Marcu a fost supus la multe chinuri.

Despre suferinţele Sfântului Marcu pentru credinţă, ne scriu Sfântul Grigorie Teologul şi Fericitul Teodorit. A fost biciuit, batjocorit, defăimat, şi târât pe străzile cetăţii. I s-au tăiat urechile, a fost dezbrăcat, uns cu mire, legat de un copac spre a fi omorât de veninul insectelor. Mucenicul lui Hristos a îndurat toate fără jeluire. Răbdarea lui i-a impresionat puternic pe cetăţenii oraşului. Datorită învăţaturii sale, mulţi păgâni au primit credinţa în Hristos. Atât de sălbaticiţi în lucrarea diavolului au fost torţionarii lui cei păgâni, încât atunci când l-au ucis, i-au sfâşiat măruntaiele cu dinţii.

După moartea împăratului apostat, Sfântul Marcu a revenit în scaunul episcopal dar, la scurtă vreme a trecut la cele veșnice.

Tot pe 29 martie este pomenit și Sfântul Chiril diaconul, care a fost, de asemenea, torturat în vremea lui Iulian Apostatul, fiind învinuit că în timpul împăratului Constantin cel Mare a distrus statuile idolilor din cetatea Iliopolis, aflată la granița dintre Irak și Liban.

A fost, în cele din urmă, ucis pentru a se oferi un exemplu pentru alți creștini, care ar fi vrut să aducă prejudicii credinței păgâne. În aceeași perioadă, au fost uciși mulți creștini, mai întâi preoții, apoi femeile și fecioarele, care ajutau în cadrul comunităților creștine, iar apoi alți mărturisitori ai lui Hristos.

Sursa: realitatea.net