Sfântul mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, sărbătorit de credincioşi în 23 aprilie. Tradiţii şi obiceiuri

Sfântul mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, sărbătorit de credincioşi în 23 aprilie. Tradiţii şi obiceiuri

Sfântul Gheorghe, sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox. El are o importanţă deosebită şi în calendarul popular, fiind celebrat pe parcursul a trei zile, de pe 22 pe 24 aprilie.

Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini, pe vremea împăratului Diocletian, în secolul al IV-lea. El a ajuns conducător de armată, datorită vitejiei şi victoriilor sale. În anul 303, Diocletian a început lupta împotriva creştinilor, iar Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să-şi mărturisească credinţa, fapt pentru care a fost întemniţat şi torturat,

Citește și: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Sfântul Gheorghe

Sărbătoarea Sf. Gheorghe este denumită popular Sângiorz. Ea este celebrată timp de trei zile, la fel ca şi celelalte sărbători mari.

Ajunul de Sf. Gheorghe, 22 aprilie, este denumit Sângiorzul vacilor sau Alesul şi prezintă mai multe obiceiuri ce marchează începutul anului pastoral, fiind o sărbătoare a ciobanilor. Acestea presupun alegerea ciobanilor, a locului unde se va face stâna, alegerea mieilor, pregătirea oilor pentru primul muls şi prepararea primului caş, povesteşte etnologul Ania Moldoveanu, de la Institutul de Memorie Culturală.

În ajunul zilei de Sf. Gheorghe, spiritele malefice, strigoii, umblă noaptea pentru a lua mana laptelui de la vaci. Spiritele rele pot fi gonite cu usturoiul, cu rugul de măceşe, pelinul, rostopasca sau leuşteanul.

De Ajun, oamenii stau toată noaptea treji, pentru a fi vioi şi sănătoşi tot anul. Oamenii se bat cu urzici pentru a fi harnici şi iuţi tot anul şi se încing cu ramuri verzi ca să nu îi doară mijlocul.

În ziua de Sf. Gheorghe, pe 23 aprilie, ritualurile vizează dominarea omului asupra strigoilor, prin practici de alungare a acestora: aprinderea de focuri rituale, cântatul din bucium, fumigaţii, stropire cu apă, producere de zgomote şi pomeni de îmbunare a morţilor, precizează etnologul.

Citește și: Nume sărbătorite de Sfântul Gheorghe • Nume derivate de la Gheorghe

Una din practicile de Sf. Gheorghe este împodobirea casei cu plante care marchează renaşterea naturii.

Pentru a goni strigoii, punctele esenţiale ale casei care fac legătura cu exteriorul, pe unde ar putea intra aceştia, se ung cu usturoi, făcându-se semnul crucii. Oamenii trebuie să consume şi ei usturoi şi se ung cu el pe corp, pe frunte, pe piept, în spate şi la încheieturi, pentru a fi protejaţi.

Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Gheorghe

In tradiţia populară Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetaţiei, protector al naturii înverzite, al vitelor si al oilor.

În spiritualitatea populara, intre San-George si Samedru (Sfântul Dumitru) există o înţelegere cosmică. Se spune că atunci când broaştele cântă pentru prima oara, San-George ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viaţa.

În dimineaţa zilei de San-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşeză la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele si uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea ca oamenii, viţele si semănăturile erau protejate de forţele malefice.

Citește și: mesaje de Sfântul Gheorghe

Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse şi în hrana animalelor, în credinţa ca acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

În ajunul zilei de San-George, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în aceasta noapte, intr-o cofa plina cu apă.

Există şi obiceiul ca în dimineaţa zilei de 23 aprilie, fetele să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coroniţe, pentru a observa care fecior va calca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu calcau pe coroniţe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele si coroniţele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli.

Tot în dimineaţa zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furiş în pădure pentru a culege matraguna şi navalnic. Aceste plante erau puse in pod sau sub streaşina, în credinţa ca ele le vor aduce petitori bogaţi.

Flăcăii căutau în dimineaţa zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasă ce putea sa sfarâme lacătele. In ajunul sărbătorii, tinerii mergeau intr-o dumbrava cu o cofa cu apa neînceputa. Vasul era ascuns într-un loc doar de el ştiut. La răsăritul soarelui fiecare privea în cofa cu apa. Daca în vas se afla un fir de iarba, credeau ca se vor casatori cu fata iubita. Dimpotrivă, daca în apa se afla o floare uscata, era semn ca tânărul nu se va însura in acel an, iar daca găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.

Femeile căsătorite mergeau în pădure şi culegeau plante doar de ele ştiute (mulgătoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credinţa ca vacile vor da mult lapte si de buna calitate.

Nimeni nu avea voie să doarmă în aceasta zi deoarece se credea ca acel care încalca interdicţia, avea sa fie somnoros întregul an.

Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Exista convingerea ca prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici şi mai sănătosi de-a lungul întregii veri care urma să înceapă.

Dintre toate obiceiurile enumerate, în comunităţile săteşti contemporane se mai păstrează doar obiceiul împodobirii stâlpilor de la poarta cu ramuri verzi.

Sursa: RTV, crestinortodox.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI