Scrisoare unui necunoscut, proprietar în Blaj

Locuiesc de 51 de ani în oraşul Blaj şi am fost martor la cea mai tumultoasă dezvoltare urbanistică din istoria sa. În 1960 podul peste Târnavă era din lemn şi tremura când trecea un car încărcat. Podul peste calea ferată, de lângă liceu, era din lemn pe grinzi de oţel dar era un izvor de poezie pentru elevii ce-şi conduceau colegele, încât i-a rămas numele de „Podul Mincinoşilor”.
Astăzi Blajul este un orăşel ce străluceşte de curăţenie şi frumuseţe. Asfaltul şi analizarea au pătruns pe toate străduţele iar florile şi arbuştii ornamentali sunt şi pe trotuare în ghivece. Casele sunt îngrijite şi oamenii bine îmbrăcaţi, iar prin dezvoltarea sa economică şi culturală, Blajul şi-a câştigat titlul de „municipiu” fiind şi centru universitar.
Un singur lucru mai lasă de dorit: intrarea în oraş dinspre Crăciunelu de Jos se face prin nişte curbe frumos întreţinute şi lumiante electric, dar străbat un ţinut pustiu, lipsit de culturi agricole şi vegetaţie lemnoasă. Lucrul acesta mă întristează şi i-am spus d-lui primar, ec. Gh. Valentin Rotar, care mi-a spus că terenul este proprietate particulară şi nu-l poate planta cu pomi sau arbuşti ornamentali. N-am avut curajul să întreb cine este proprietarul, ca să nu creadă că vreau să mă amestec în treburile Primăriei eu, un bătrân amărât. Dar acum îmi pare rău, când mă gândesc la câte zădărnicii am văzut în cei 80 de ani ai mei şi să mă adresez distinsului proprietar cu următoarea formulă:
Stimată doamnă sau stimat domn, dacă eşti bărbat în puterea vârstei fac apel la bărbăţia şi la cultura domniei tale; dacă eşti o bătrână văduvă, te rog să faci un gest care ar putea să-ţi uşureze suferinţele cauzate de singurătate şi povara anilor; iar dacă eşti o femeie tânără, soţie şi mamă, fac apel la comoara de gingăşie şi iubire cu care te-a înzestrat Dumnezeu şi te rog să închei o înţelegere cu primăria Blaj, care te-ar putea ajuta ca acel loc să arate ca o grădină, ca o livadă. Schimbând înfăţişarea acestor locuri ai face o mare cinste oraşului Blaj şi instituţiilor sale, mai ales tineretului studios, care ar intra în viaţă cu amintirea unui Blaj frumos, la înfrumuseţarea căruia aţi contribuit din plin.
Indiferent cine e proprietarul, plantarea acelui teren cu nuc sau cu molid i-ar aduce un venit în plus, dar mai important este faptul că ar face cinste oraşului. În Blaj sunt o mulţime de oameni ce realizează importante venituri din munca lor dar în afară de asta, au mândria că au presărat un strop de poezie în viaţa blăjenilor, introducând „noul” şi „frumosul” în viaţa lor. Amintesc numai pe aceia de care ne lovim zilnic: Nelu Popa cu „Montana Popa” SRL, Dumitru Popa cu „Corina Com” SRL, apoi Florea, Gânţa, Olteanu, Victoria Muntean şi alţii şi am convingerea că distinsul proprietar ce deţine intrarea în municipiul Blaj nu poate să fie mai prejos decât aceştia.
Dorindu-vă sănătate şi fericire aş vrea să vedeţi în aceste rânduri o sinceră dovadă de stimă.
Ioan BIZĂU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI